Psalmi
Capitol 90
(O rugaciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.)1 Doamne, Tu ai fost locul nostru de adapost, din neam în neam.
2 Înainte ca sa se fi nascut muntii, si înainte ca sa se fi facut pamîntul si lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu esti Dumnezeu!
3 Tu întorci pe oameni în tarîna, si zici: ,,Întoarceti-va fiii oamenilor!``
4 Caci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, si ca o straja din noapte.
5 Îi maturi, ca un vis: dimineata, sînt ca iarba, care încolteste iaras:
6 înfloreste dimineata, si creste, iar seara este taiata si se usuca.
7 oi sîntem mistuiti de mînia Ta, si îngroziti de urgia Ta.
8 Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, si scoti la lumina Fetei Tale pacatele noastre cele ascunse.
9 Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
10 Anii vietii noastre se ridica la saptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; si lucrul cu care se mîndreste omul în timpul lor nu este decît truda si durere, caci trece iute, si noi sburam.
11 Dar cine ia seama la taria mîniei Tale, si la urgia Ta, asa cum se cuvine sa se teama de Tine?
12 Învata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima înteleapta!
13 Întoarce-te, Doamne! Pîna cînd zabovesti? Ai mila de robii Tai!
14 Satura-ne în fiecare dimineata de bunatatea Ta, si toata viata noastra ne vom bucura si ne vom veseli.
15 Înveseleste-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîtia ani cît am vazut nenorocirea!
16 Sa se arate robilor Tai lucrarea Ta, si slava Ta fiilor lor!
17 Fie peste noi bunavointa Domnului Dumnezeului nostru! Si întareste lucrarea mînilor noastre, da, întareste lucrarea mînilor noastre!
