Psalmi

Capitol 78

1 Asculta, poporul meu, învataturile mele! Luati aminte la cuvintele gurii mele!
2 Îmi deschid gura si vorbesc în pilde, vestesc întelepciunea vremurilor stravechi.
3 Ce am auzit, ce stim, ce ne-au povestit parintii nostri,
4 nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui, si minunile pe cari le -a facut.
5 El a pus o marturie în Iacov, a dat o lege în Israel, si a poruncit parintilor nostri sa-si învete în ea copiii,
6 ca sa fie cunoscuta de cei ce vor veni dupa ei, de copiii cari se vor naste, si cari, cînd se vor face mari, sa vorbeasca despre ea copiilor lor;
7 pentruca acestia sa-si puna încrederea în Dumnezeu, sa nu uite lucrarile lui Dumnezeu, si sa pazeasca poruncile Lui.
8 Sa nu fie, ca parintii lor, un neam neascultator si razvratit, un neam, care n'avea o inima tare, si al carui duh nu era credincios lui Dumnezeu!
9 Fiii lui Efraim, înarmati si tragînd cu arcul, au dat dosul în ziua luptei,
10 pentruca n'au tinut legamîntul lui Dumnezeu, si n'au voit sa umble întocmai dupa Legea Lui.
11 Au dat uitarii lucrarile Lui, minunile Lui, pe cari li le aratase.
12 Înaintea parintilor lor, El facuse minuni în tara Egiptului, în cîmpia Toan.
13 A despartit marea, si le -a deschis un drum prin ea, ridicînd apele ca un zid.
14 I -a calauzit ziua cu un nor, si toata noaptea cu lumina unui foc stralucitor.
15 A despicat stînci în pustie, si le -a dat sa bea ca din niste valuri cu ape multe.
16 A facut sa tîsneasca izvoare din stînci, si sa curga ape ca niste rîuri.
17 Dar ei tot n'au încetat sa pacatuiasca împotriva Lui, n'au încetat sa se razvrateasca împotriva Celui Prea Înalt în pustie.
18 Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerînd mîncare dupa poftele lor.
19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, si au zis: ,,Oare va putea Dumnezeu sa puna o masa în pustie?
20 Iata ca El a lovit stînca, de au curs ape, si s'au varsat siroaie. Dar va putea El sa dea si pîne, sau sa faca rost de carne poporului Sau?``
21 Domnul a auzit, si S'a mîniat. Un foc s'a aprins împotriva lui Iacov, si s'a stîrnit împotriva lui Israel mînia Lui,
22 pentruca n'au crezut în Dumnezeu, pentruca n'au avut încredere în ajutorul Lui.
23 El a poruncit norilor de sus, si a deschis portile cerurilor:
24 a plouat peste ei mana de mîncare, si le -a dat grîu din cer.
25 Au mîncat cu totii pînea celor mari, si le -a trimes mîncare sa se sature.
26 A pus sa sufle în ceruri vîntul de rasarit, si a adus, prin puterea Lui, vîntul de miazazi.
27 A plouat peste ei carne ca pulberea, si pasari înaripate, cît nisipul marii;
28 le -a facut sa cada în mijlocul taberii lor, dejur împrejurul locuintelor lor.
29 Ei au mîncat si s'au saturat din destul: Dumnezeu le -a dat ce dorisera.
30 Dar n'apucasera sa-si stîmpere bine pofta, mîncarea le era înca în gura,
31 cînd s'a stîrnit mînia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei, si a doborît pe tinerii lui Israel.
32 Cu toate acestea, ei n'au încetat sa pacatuiasca, si n'au crezut în minunile Lui.
33 De aceea, El le -a curmat zilele ca o suflare, le -a curmat anii printr'un sfîrsit napraznic.
34 Cînd îi lovea de moarte, ei Îl cautau, se întorceau si se îndreptau spre Dumnezeu;
35 îsi aduceau aminte ca Dumnezeu este Stînca lor, si ca Dumnezeul Autoputernic este Izbavitorul lor.
36 Dar Îl înselau cu gura, si -L minteau cu limba.
37 Inima nu le era tare fata de El, si nu erau credinciosi legamîntului Sau.
38 Totus, în îndurarea Lui, El iarta nelegiuirea si nu nimiceste; Îsi opreste de multe ori mînia si nu da drumul întregei Lui urgii.
39 El Si -a adus deci aminte ca ei nu erau decît carne, o suflare care trece si nu se mai întoarce.
40 Decîteori s'au razvratit ei împotriva Lui în pustie! Decîteori L-au mîniat ei în pustietate!
41 Da, n'au încetat sa ispiteasca pe Dumnezeu, si sa întarîte pe Sfîntul lui Israel.
42 u si-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua, cînd i -a izbavit de vrajmas,
43 de minunile, pe cari le -a facut în Egipt, si de semnele Lui minunate din cîmpia Toan.
44 Cum le -a prefacut rîurile în sînge, si n'au putut sa bea din apele lor.
45 Cum a trimes împotriva lor niste muste otravitoare, cari i-au mîncat, si broaste, cari i-au nimicit.
46 Cum le -a dat holdele prada omizilor, rodul muncii lor prada lacustelor.
47 Cum le -a prapadit viile, batîndu-le cu piatra, si smochinii din Egipt cu grindina.
48 Cum le -a lasat vitele prada grindinei, si turmele prada focului cerului.
49 El Si -a aruncat împotriva lor mînia Lui aprinsa, urgia, iutimea si necazul: o droaie de îngeri aducatori de nenorociri.
50 Cum Si -a dat drum slobod mîniei, nu le -a scapat sufletul dela moarte, si le -a dat viata prada molimei;
51 cum a lovit pe toti întîii nascuti din Egipt, pîrga puterii în corturile lui Ham.
52 Cum a pornit pe poporul Sau ca pe niste oi, si i -a povatuit ca pe o turma în pustie.
53 Cum i -a dus fara nici o grija, ca sa nu le fie frica, iar marea a acoperit pe vrajmasii lor.
54 Cum i -a adus spre hotarul Lui cel sfînt, spre muntele acesta, pe care dreapta Lui l -a cîstigat.
55 Cum a izgonit neamurile dinaintea lor, le -a împartit tara în parti de mostenire, si a pus semintiile lui Israel sa locuiasca în corturile lor.
56 Dar ei au ispitit pe Dumnezeul Prea Înalt, s'au razvratit împotriva Lui, si n'au tinut poruncile Lui.
57 Ci s'au departat si au fost necredinciosi, ca si parintii lor, s'au abatut la o parte, ca un arc înselator,
58 L-au suparat prin înaltimile lor, si I-au stîrnit gelozia cu idolii lor.
59 Dumnezeu a auzit, si S'a mîniat, si a urgisit rau de tot pe Israel.
60 A parasit locuinta Lui din Silo, cortul în care locuia între oameni.
61 Si -a dat slava prada robiei, si maretia Lui în mînile vrajmasului.
62 A dat prada sabiei pe poporul Lui, si S'a mîniat pe mostenirea Lui.
63 Pe tinerii lui i -a ars focul, si fecioarele lui n'au mai fost sarbatorite cu cîntari de nunta.
64 Preotii sai au cazut ucisi de sabie, si vaduvele lui nu s'au bocit.
65 Atunci Domnul S'a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz îmbarbatat de vin,
66 si a lovit pe protivnicii Lui, cari fugeau, acoperindu -i cu vecinica ocara.
67 Însa a lepadat cortul lui Iosif, si n'a ales semintia lui Efraim;
68 ci a ales semintia lui Iuda, muntele Sionului, pe care -l iubeste.
69 Si -a zidit sfîntul locas ca cerurile de înalt, si tare ca pamîntul, pe care l -a întemeiat pe veci.
70 A ales pe robul Sau David, si l -a luat dela staulele de oi.
71 L -a luat dindaratul oilor, cari alaptau, ca sa pasca pe poporul Sau Iacov, si pe mostenirea Sa Israel.
72 Si David i -a cîrmuit cu o inima neprihanita, si i -a povatuit cu mîni pricepute.