Psalmi
Capitol 142
(O cîntare a lui David. O rugaciune facuta cînd era în pestera.)1 Cu glasul meu strig catre Domnul, cu glasul meu ma rog catre Domnul.
2 Îmi vars necazul înaintea Lui, si-mi povestesc strîmtorarea înaintea Lui.
3 Cînd îmi este mîhnit duhul în mine, Tu îmi cunosti cararea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursa.
4 Arunca-Ti ochii la dreapta, si priveste! Nimeni nu ma mai cunoaste, orice scapare este pierduta pentru mine, nimanui nu -i pasa de sufletul meu.
5 Doamne, catre Tine strig, si zic: ,,Tu esti scaparea mea, partea mea de mostenire pe pamîntul celor vii.``
6 Ia aminte la strigatele mele, caci sînt nenorocit de tot. Izbaveste-ma de cei ce ma prigonesc, caci sînt mai tari decît mine.
7 Scoate-mi sufletul din temnita, ca sa laud Numele Tau! Cei neprihaniti vor veni sa ma înconjoare, cînd îmi vei face bine.
