Capitol 42

(Catre mai marele cîntaretilor. Cîntarea fiilor lui Core.)

1 Cum doreste un cerb izvoarele de apa, asa Te doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
2 Sufletul meu înseteaza dupa Dumnezeu, dupa Dumnezeul cel viu; cînd ma voi duce si ma voi arata înaintea lui Dumnezeu?
3 Cu lacrami ma hranesc zi si noapte, cînd mi se zice fara încetare: ,,Unde este Dumnezeul tau?``
4 Mi-aduc aminte, si-mi vars tot focul inimii în mine, cînd ma gîndesc cum mergeam înconjurat de multime, si cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigatelor de bucurie si multamire ale unei multimi în sarbatoare.
5 Pentruce te mîhnesti, suflete, si gemi înlauntrul meu? Nadajduieste în Dumnezeu, caci iaras Îl voi lauda; El este mîntuirea mea si Dumnezeul meu.
6 Îmi este mîhnit sufletul în mine, Dumnezeule; de aceea la Tine ma gîndesc, din tara Iordanului, din Hermon, si din muntele Mitear.
7 Un val cheama un alt val, la vuietul caderii apelor Tale; toate talazurile si valurile Tale trec peste mine.
8 Ziua, Domnul îmi dadea îndurarea Lui, iar noaptea, cîntam laudele Lui, si înaltam o rugaciune Dumnezeului vietii mele.
9 De aceea, zic lui Dumnezu, Stînca mea: ,,Pentruce ma uiti? Pentruce trebuie sa umblu plin de întristare, supt apasarea vrajmasului?``
10 Parca mi se sfarîma oasele cu sabia cînd ma batjocoresc vrajmasii mei, si-mi zic neîncetat: ,,Unde este Dumnezeul tau?``
11 Pentruce te mîhnesti, suflete, si gemi înlauntrul meu? Nadajduieste în Dumnezeu, caci iarasi Îl voi lauda; El este mîntuirea mea si Dumnezeul meu.