Capitol 25

1 La Tine, Doamne, îmi înalt sufletul.
2 În Tine, Dumnezeule, ma încred: sa nu fiu dat de rusine, ca sa nu se bucure vrajmasii mei de mine!
3 Da, toti cei ce nadajduiesc în Tine nu vor fi dati de rusine: ci de rusine vor fi dati cei ce Te parasesc fara temei.
4 Arata-mi, Doamne, caile Tale, si învata-ma cararile Tale.
5 Povatuieste-ma în adevarul Tau, si învata-ma; caci Tu esti Dumnezeul mîntuirii mele, Tu esti totdeauna nadejdea mea!
6 Adu-Ti aminte, Doamne, de îndurarea si bunatatea Ta; caci sînt vecinice.
7 u-Ti aduce aminte de greselile din tinereta mea, nici de faradelegile mele; ci adu-Ti aminte de mine, dupa îndurarea Ta, pentru bunatatea Ta, Doamne!
8 Domnul este bun si drept: de aceea arata El pacatosilor calea.
9 El face pe cei smeriti sa umble în tot ce este drept. El învata pe cei smeriti calea Sa.
10 Toate cararile Domnului sînt îndurare si credinciosie, pentru cei ce pazesc legamîntul si poruncile Lui.
11 Pentru Numele Tau, Doamne, iarta-mi faradelegea, caci mare este!
12 Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arata calea pe care trebuie s'o aleaga.
13 El va locui în fericire, si samînta lui va stapîni tara.
14 Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, si legamîntul facut cu El le da învatatura.
15 Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, caci El îmi va scoate picioarele din lat.
16 Priveste-ma si ai mila de mine, caci sînt parasit si nenorocit.
17 elinistea inimii mele creste: scoate-ma din necazul meu!
18 Uita-Te la ticalosia si truda mea, si iarta-mi toate pacatele mele.
19 Vezi cît de multi sînt vrajmasii mei, si cu ce ura mare ma urmaresc.
20 Pazeste-mi sufletul, si scapa-ma! Nu ma lasa sa fiu dat de rusine cînd ma încred în Tine!
21 Sa ma ocroteasca nevinovatia si neprihanirea, cînd îmi pun nadejdea în Tine!
22 Izbaveste, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.