Psalmi

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82 83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100 101 102 103 104 105 106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120 121 122 123 124 125 126 127 128 129 130 131 132 133 134 135 136 137 138 139 140 141 142 143 144 145 146 147 148 149 150

-Reset +

Capitol 44

(Catre mai marele cîntaretilor. Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare.)

1 Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, si parintii nostri ne-au povestit lucrarile, pe cari le-ai facut pe vremea lor, în zilele de odinioara.
2 Cu mîna Ta, ai izgonit neamuri, ca sa -i sadesti pe ei, ai lovit popoare, ca sa -i întinzi pe ei.
3 Caci nu prin sabia lor au pus mîna pe tara, nu bratul lor i -a mîntuit, ci dreapta Ta, bratul Tau, lumina Fetei Tale, pentruca îi iubeai.
4 Dumnezeule, Tu esti Împaratul meu: porunceste izbavirea lui Iacov!
5 Cu Tine doborîm pe vrajmasii nostri, cu Numele Tau zdrobim pe protivnicii nostri.
6 Caci nu în arcul meu ma încred, nu sabia mea ma va scapa;
7 ci Tu ne izbavesti de vrajmasii nostri, si dai de rusine pe cei ce ne urasc.
8 oi, în fiecare zi, ne laudam cu Dumnezeu, si pururea slavim Numele Tau. -(Oprire).
9 Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de rusine, nu mai iesi cu ostirile noastre;
10 ne faci sa dam dosul înaintea vrajmasului, si ceice ne urasc, ridica prazi luate dela noi.
11 e dai ca pe niste oi de mîncat, si ne risipesti printre neamuri.
12 Vinzi pe poporul Tau pe nimic, si nu -l socotesti de mare pret.
13 e faci de ocara vecinilor nostri, de batjocura si de rîsul celor ce ne înconjoara.
14 e faci de pomina printre neamuri, si pricina de clatinare din cap printre popoare.
15 cara mea este totdeauna înaintea mea, si rusinea îmi acopere fata,
16 la glasul celui ce ma batjocoreste si ma ocaraste, la vederea vrajmasului si razbunatorului.
17 Toate acestea ni se întîmpla, fara ca noi sa Te fi uitat, fara sa fi calcat legamîntul Tau:
18 da, inima nu ni s'a abatut, pasii nu ni s'au departat de pe cararea Ta,
19 ca sa ne zdrobesti în locuinta sacalilor, si sa ne acoperi cu umbra mortii.
20 Daca am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, si ne-am fi întins mînile spre un dumnezeu strain,
21 n'ar sti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaste tainele inimii?
22 Dar din pricina Ta sîntem junghiati în toate zilele, sîntem priviti ca niste oi sortite pentru macelarie.
23 Trezeste-Te! Pentruce dormi, Doamne? Trezeste-Te! Nu ne lepada pe vecie!
24 Pentruce Îti ascunzi Fata? Pentruce uiti de nenorocirea si apasarea noastra?
25 Caci sufletul ne este doborît în tarîna de mîhnire, trupul nostru este lipit de pamînt.
26 Scoala-Te, ca sa ne ajuti! Izbaveste-ne, pentru bunatatea Ta!