Psalmi
Capitol 49
(Catre mai marele cîntaretilor. Un psalm al fiilor lui Core.)1 Ascultati lucrul acesta, toate popoarele, luati aminte, toti locuitorii lumii:
2 mici si mari, bogati si saraci!
3 Gura mea va vorbi cuvinte întelepte, si inima mea are gînduri pline de judecata.
4 Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.
5 Pentru ce sa ma tem în zilele nenorocirii, cînd ma înconjoara nelegiuirea protivnicilor mei?
6 Ei se încred în avutiile lor, si se falesc cu bogatia lor cea mare.
7 Dar nu pot sa se rascumpere unul pe altul, nici sa dea lui Dumnezeu pretul rascumpararii.
8 Rascumpararea sufletului lor este asa de scumpa, ca nu se va face niciodata.
9 u vor trai pe vecie, nu pot sa nu vada mormîntul.
10 Da, îl vor vedea: caci înteleptii mor, nebunul si prostul deopotriva pier, si lasa altora avutiile lor.
11 Ei îsi închipuiesc ca vecinice le vor fi casele, ca locuintele lor vor dainui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la tari întregi.
12 Dar omul pus în cinste nu dainuieste, ci este ca dobitoacele cari se taie.
13 Iata ce soarta au ei, cei plini de atîta încredere, precum si cei ce îi urmeaza, carora le plac cuvintele lor. -
14 Sînt dusi ca o turma în locuinta mortilor, îi paste moartea, si în curînd oamenii fara prihana îi calca în picioare: li se duce frumuseta, si locuinta mortilor le este locasul.
15 Dar mie Dumnezeu îmi va scapa sufletul din locuinta mortilor, caci ma va lua supt ocrotirea Lui. -
16 u te teme cînd se îmbogateste cineva, si cînd i se înmultesc vistieriile casei;
17 caci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoara dupa el.
18 Sa se tot creada omul fericit în viata, sa se tot laude cu bucuriile pe cari si le face,
19 caci tot în locuinta parintilor sai va merge, si nu va mai vedea lumina niciodata.
20 mul pus în cinste, si fara pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.
