Capitol 79

(Un psalm al lui Asaf.)

1 Dumnezeule, au navalit neamurile în mostenirea Ta, au pîngarit Templul Tau cel sfînt, si au prefacut Ierusalimul într'un morman de pietre.
2 Trupurile neînsufletite ale robilor Tai le-au dat sa le manînce pasarile cerului, si carnea credinciosilor Tai au dat -o s'o manînce fiarele pamîntului.
3 Ca apa le-au varsat sîngele, de jur împrejurul Ierusalimului, si n'a fost nimeni sa -i îngroape.
4 Am ajuns de ocara vecinilor nostri, de batjocura si de rîsul celor ce ne înconjoara.
5 Pîna cînd, Doamne, Te vei mînia fara încetare, si va arde mînia Ta ca focul?
6 Varsa-Ti mînia peste neamurile, cari nu Te cunosc, si peste împaratiile, cari nu cheama Numele Tau!
7 Caci au mîncat pe Iacov, si i-au pustiit locuinta.
8 u-Ti mai aduce aminte de nelegiuirile stramosilor nostri, ci sa ne iese degrab înainte îndurarile Tale! Caci sîntem nenorociti de tot!
9 Ajuta-ne, Dumnezeul mîntuirii noastre, pentru slava Numelui Tau! Izbaveste-ne, si iarta-ne pacatele, pentru Numele Tau!
10 Pentruce sa zica neamurile: ,,Unde este Dumnezeul lor?`` Sa se stie, înaintea ochilor nostri, printre neamuri, ca Tu razbuni sîngele varsat al robilor Tai!
11 Sa ajunga pîna la Tine gemetele prinsilor de razboi! Scapa, prin bratul Tau cel puternic, pe cei ce pier!
12 Întoarce vecinilor nostri, de sapte ori în sînul lor, batjocurile, cari Ti le-au aruncat ei Tie, Doamne!
13 Si noi, poporul Tau, turma pasunii Tale, Te vom lauda în veci, si vom vesti din neam în neam laudele tale.