Psalmi
Capitol 18
(Catre mai marele cîntaretilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntarii acesteia, cînd l -a scapat Domnul din mîna tuturor vrajmasilor sai si din mîna lui Saul. El a zis:) ,,1 Te iubesc din inima, Doamne, taria mea!
2 Doamne, Tu esti stînca mea, cetatuia mea, izbavitorul meu! Dumnezeule, Tu esti stînca mea, în care ma ascund, scutul meu, taria care ma scapa, si întaritura mea!
3 Eu strig: ,Laudat sa fie Domnul!` si sînt izbavit de vrajmasii mei.
4 Ma înconjurasera legaturile mortii, si ma îngrozisera rîurile pieirii;
5 ma înfasurasera legaturile mormîntului, si ma prinsesera laturile mortii.
6 Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, si am strigat catre Dumnezeul meu: din locasul Lui, El mi -a auzit glasul, si strigatul meu a ajuns pîna la El, pîna la urechile Lui.
7 Atunci s'a sguduit pamîntul si s'a cutremurat, temeliile muntilor s'au miscat, si s'au clatinat, pentru ca El se mîniase.
8 Din narile Lui se ridica fum, si un foc mistuitor iesea din gura Lui: carbuni aprinsi tîsneau din ea.
9 A plecat cerurile, si S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.
10 Calarea pe un heruvim, si sbura, venea plutind pe aripile vîntului.
11 Întunerecul Si -l facuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau niste ape întunecoase si nori negri.
12 Din stralucirea, care se rasfrîngea înaintea Lui, ieseau nori, cari aruncau grindina si carbuni de foc.
13 Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a facut sa -I rasune glasul, cu grindina si carbuni de foc.
14 A aruncat sageti si a risipit pe vrajmasii mei, a înmultit loviturile trasnetului si i -a pus pe fuga.
15 Atunci s'a vazut albia apelor, si s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflarii narilor Tale.
16 El Si -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari;
17 m'a izbavit de protivnicul meu cel puternic, de vrajmasii mei, cari erau mai tari decît mine.
18 Ei navalisera deodata peste mine în ziua strîmtorarii mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.
19 El m'a scos la loc larg, si m'a scapat, pentruca ma iubeste.
20 Domnul mi -a facut dupa neprihanirea mea, mi -a rasplatit dupa curatia mînilor mele:
21 caci am pazit caile Domnului, si n'am pacatuit împotriva Dumnezeului meu.
22 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, si nu m'am departat dela legile Lui.
23 Am fost fara vina fata de El, si m'am pazit de faradelegea mea.
24 Deaceea, Domnul mi -a rasplatit dupa neprihanirea mea, dupa curatia mînilor mele înaintea ochilor Lui.
25 Cu cel bun Tu Te arati bun, cu omul neprihanit Te arati neprihanit;
26 cu cel curat Te arati curat, si cu cel stricat Te porti dupa stricaciunea lui.
27 Tu mîntuiesti pe poporul care se smereste, si smeresti privirile trufase.
28 Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi lumineaza întunerecul meu.
29 Cu Tine ma napustesc asupra unei osti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întarit.
30 Caile lui Dumnezeu sînt desavîrsite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toti cei ce alearga la El.
31 Caci cine este Dumnezeu, afara de Domnul, si cine este o stînca, afara de Dumnezeul nostru?
32 Dumnezeu ma încinge cu putere, si ma povatuieste pe calea cea dreapta.
33 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, si ma aseaza pe înaltimile mele
34 El îmi deprinde mînile la lupta, asa ca bratele mele întind arcul de arama.
35 Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta ma sprijineste, si îndurarea Ta ma face mare.
36 Tu largesti drumul supt pasii mei, si nu-mi aluneca glesnele.
37 Urmaresc pe vrajmasii mei, îi ajung, si nu ma întorc pîna nu -i nimicesc.
38 Îi zdrobesc, de nu pot sa se mai ridice: ei cad supt picioarele mele.
39 Tu ma încingi cu putere pentru lupta, si rapui pe protivnicii mei supt picioarele mele.
40 Tu faci pe vrajmasii mei sa dea dosul înaintea mea, si eu nimicesc pe cei ce ma urasc.
41 Ei striga, dar n'are cine sa -i scape! Striga catre Domnul, dar nu le raspunde!
42 Îi pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe ulite.
43 Tu ma scapi din neîntelegerile poporului; ma pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoasteam, îmi este supus.
44 El asculta de mine la cea dintîi porunca, fiii strainului ma lingusesc.
45 Fiilor strainului li se moaie inima de mine, si ies tremurînd din cetatuile lor.
46 Traiasca Domnul, si binecuvîntata sa fie Stînca mea! Marit sa fie Dumnezeul mîntuirii mele,
47 Dumnezeu, razbunatorul meu, care îmi supune popoarele,
48 si ma izbaveste de vrajmasii mei! Tu ma înalti mai pesus de protivnicii mei, ma scapi de omul asupritor.
49 Deaceea, Doamne, Te voi lauda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tau.
50 El da mari izbaviri împaratului Sau, si da îndurare unsului Sau: lui David, si semintei lui, pe vecie.