Capitol 141

(Un psalm al lui David.)

1 Doamne, eu Te chem; vino degraba la mine! Ia aminte la glasul meu, cînd Te chem!
2 Ca tamîia sa fie rugaciunea mea înaintea Ta, si ca jertfa de seara sa fie ridicarea mînilor mele!
3 Pune, Doamne, o straja înaintea gurii mele, si pazeste usa buzelor mele!
4 u-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate împreuna cu oamenii cari fac raul, si sa nu manînc din ospetele lor!
5 Loveasca-ma cel neprihanit, caci lovirea lui îmi este binevenita; pedepseasca-ma, caci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Sa nu-mi întorc capul dela ea: dar rugaciunea mea se va înalta într'una împotriva rautatii lor.
6 Cînd li se vor pravali judecatorii dealungul stîncilor, atunci vor asculta cuvintele mele, si vor vedea ca sînt placute.
7 Cum se brazdeaza si se spinteca pamîntul, asa ni se risipesc oasele la gura mormîntului.
8 De aceea, catre Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept ochii, la Tine caut adapost; nu-mi parasi sufletul!
9 Pazeste-ma de cursa pe care mi -o întind ei, si de piedicile celor ce fac raul!
10 Sa cada cei rai în laturile lor, în timp ce eu sa scap!