Capitol 32

(Un psalm al lui David. O cîntare.)

1 Ferice de cel cu faradelegea iertata, si de cel cu pacatul acoperit!
2 Ferice de omul, caruia nu -i tine în seama Domnul nelegiuirea, si în duhul caruia nu este viclenie!
3 Cîta vreme am tacut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
4 Caci zi si noapte mîna Ta apasa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usuca pamîntul de seceta verii.
5 Atunci Ti-am marturisit pacatul meu, si nu mi-am ascuns faradelegea. Am zis: ,,Îmi voi marturisi Domnului faradelegile!`` Si Tu ai iertat vina pacatului meu.
6 De aceea orice om evlavios sa se roage Tie la vreme potrivita! Si chiar de s'ar varsa ape mari, pe el nu -l vor atinge de loc.
7 Tu esti ocrotirea mea, Tu ma scoti din necaz, Tu ma înconjuri cu cîntari de izbavire.
8 ,,Eu-zice Domnul-te voi învata, si-ti voi arata calea pe care trebuie s'o urmezi, te voi sfatui, si voi avea privirea îndreptata asupra ta.``
9 u fiti ca un cal sau ca un catîr fara pricepere, pe cari -i strunesti cu un frîu si o zabala cu cari -i legi, ca sa nu se apropie de tine. -
10 De multe dureri are parte cel rau, dar cel ce se încrede în Domnul, este înconjurat cu îndurarea Lui.
11 eprihanitilor, bucurati-va în Domnul si veseliti-va! Scoateti strigate de bucurie, toti cei cu inima fara prihana!