Psalmi

Capitol 104

1 Binecuvînteaza, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu esti nemarginit de mare! Tu esti îmbracat cu stralucire si maretie!
2 Te învelesti cu lumina ca si cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.
3 Cu apele Îti întocmesti vîrful locuintei Tale; din nori Îti faci carul, si umbli pe aripile vîntului.
4 Din vînturi Îti faci soli, si din flacari de foc, slujitori.
5 Tu ai asezat pamîntul pe temeliile lui, si niciodata nu se va clatina.
6 Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haina; apele stateau pe munti,
7 dar, la amenintarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tau au luat -o la fuga,
8 suindu-se pe munti si pogorîndu-se în vai, pîna la locul, pe care li -l hotarîsei Tu.
9 Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treaca, pentruca sa nu se mai întoarca sa acopere pamîntul.
10 Tu faci sa tîsneasca izvoarele în vai, si ele curg printre munti.
11 Tu adapi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îsi potolesc setea magarii salbatici.
12 Pasarile cerului locuiesc pe marginile lor, si fac sa le rasune glasul printre ramuri.
13 Din locasul Tau cel înalt Tu uzi muntii; si se satura pamîntul de rodul lucrarilor Tale.
14 Tu faci sa creasca iarba pentru vite, si verdeturi pentru nevoile omului, ca pamîntul sa dea hrana:
15 vin, care înveseleste inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseteaza fata, si pîne, care -i întareste inima.
16 Se uda copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sadit El.
17 În ei îsi fac pasarile cuiburi; iar cocostîrcul îsi are locuinta în chiparosi;
18 muntii cei înalti sînt pentru tapii salbatici, iar stîncile sînt adapost pentru iepuri.
19 El a facut luna ca sa arate vremile; soarele stie cînd trebuie sa apuna.
20 Tu aduci întunerecul, si se face noapte: atunci toate fiarele padurilor se pun în miscare;
21 puii de lei mugesc dupa prada, si îsi cer hrana dela Dumnezeu.
22 Cînd rasare soarele, ele fug înapoi, si se culca în vizuinile lor.
23 Dar omul iese la lucrul sau, si la munca lui, pîna seara.
24 Cît de multe sînt lucrarile Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai facut cu întelepciune, si pamîntul este plin de fapturile Tale.
25 Iata marea cea întinsa si mare: în ea se misca nenumarate vietuitoare mici si mari.
26 Acolo în ea, umbla corabiile, si în ea este leviatanul acela pe care l-ai facut sa se joace în valurile ei.
27 Toate aceste vietuitoare Te asteapta, ca sa le dai hrana la vreme.
28 Le -o dai Tu, ele o primesc; Îti deschizi Tu mîna, ele se satura de bunatatile Tale.
29 Îti ascunzi Tu Fata, ele tremura; le iei Tu suflarea: ele mor, si se întorc în tarîna lor.
30 Îti trimeti Tu suflarea: ele sînt zidite, si înoiesti astfel fata pamîntului.
31 În veci sa tina slava Domnului! Sa Se bucure Domnul de lucrarile Lui!
32 El priveste pamîntul, si pamîntul se cutremura; atinge muntii, si ei fumega.
33 Voi cînta Domnului cît voi trai, voi lauda pe Dumnezeul meu cît voi fi.
34 Fie placute Lui cuvintele mele! Ma bucur de Domnul.
35 Sa piara pacatosii de pe pamînt, si cei rai sa nu mai fie! Binecuvinteaza, suflete, pe Domnul! Laudati pe Domnul!