Capitol 137

1 Pe malurile rîurilor Babilonului, sedeam jos si plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion.
2 În salciile din tinutul acela ne atîrnaseram arfele.
3 Caci acolo, biruitorii nostri ne cereau cîntari, si asupritorii nostri ne cereau bucurie, zicînd: ,,Cîntati-ne cîteva din cîntarile Sionului!`` -
4 Cum sa cîntam noi cîntarile Domnului pe un pamînt strain?
5 Daca te voi uita, Ierusalime, sa-si uite dreapta mea destoinicia ei!
6 Sa mi se lipeasca limba de cerul gurii, daca nu-mi voi aduce aminte de tine, daca nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
7 Adu-Ti aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: ,,Radeti -l, radeti -l din temelii!``
8 Ah! fiica Babilonului, sortita pustiirii, ferice de cine-ti va întoarce la fel raul pe care ni l-ai facut!
9 Ferice de cine va apuca pe pruncii tai, si -i va zdrobi de stînca!