Capitol 55

(Catre mai marele cîntaretilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. O cîntare a lui David.)

1 Ia aminte, Dumnezeule, la rugaciunea mea, si nu Te ascunde de cererile mele!
2 Asculta-ma, si raspunde-mi! Ratacesc încoace si încolo, si ma framînt,
3 din pricina zarvei vrajmasului si din pricina apasarii celui rau. Caci ei arunca nenorocirea peste mine, si ma urmaresc cu mînie.
4 Îmi tremura inima în mine, si ma cuprinde spaima mortii,
5 ma apuca frica si groaza, si ma iau fiorii.
6 Eu zic: ,,O, daca as avea aripile porumbelului, as sbura, si as gasi undeva odihna!``
7 Da, as fugi departe de tot, si m'as duce sa locuiesc în pustie. -(Oprire).
8 As fugi în graba la un adapost de vîntul acesta napraznic si de furtuna aceasta.
9 imiceste -i, Doamne, împarte-le limbile, caci în cetate vad sila si certuri;
10 zi si noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea si rautatea sînt în sînul ei;
11 rautatea este în mijlocul ei, si viclesugul si înselatoria nu lipsesc din pietele ei.
12 u un vrajmas ma batjocoreste, caci as suferi: nu protivnicul meu se ridica împotriva mea, caci m'as ascunde dinaintea lui.
13 Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce si prieten cu mine!
14 oi, cari traiam împreuna într'o placuta prietenie, si ne duceam împreuna cu multimea în Casa lui Dumnezeu!
15 Sa vina moartea peste ei, si sa se pogoare de vii în locuinta mortilor! Caci rautatea este în locuinta lor, în inima lor.
16 Dar eu strig catre Dumnezeu, si Domnul ma va scapa.
17 Seara, dimineata, si la amiaza, oftez si gem, si El va auzi glasul meu.
18 Ma va scapa din lupta care se da împotriva mea, si-mi va aduce pacea, caci multi mai sînt împotriva mea!
19 Dumnezeu va auzi, si -i va smeri, El, care, din vecinicie, sta pe scaunul Lui de domnie. -(Oprire). Caci în ei nu este nicio nadejde de schimbare, si nu se tem de Dumnezeu.
20 Ei pun mîna pe cei ce traiau în pace cu ei, si îsi calca legamîntul.
21 Gura lor este dulce ca smîntîna, dar în inima poarta razboiul: cuvintele lor sînt mai alunecoase decît untdelemnul, dar cînd ies ele din gura, sînt niste sabii.
22 Încredinteaza-ti soarta în mîna Domnului, si El te va sprijini. El nu va lasa niciodata sa se clatine cel neprihanit.
23 Si Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii. Oamenii setosi de sînge si de înselaciune, nu vor ajunge nici jumatate din zilele lor. Eu însa ma încred în Tine!