Capitol 22

(Catre mai marele cîntaretilor. Se cînta ca ,,cerboaica zorilor``. Un psalm al lui David.)

1 Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m'ai parasit, si pentruce Te departezi fara sa-mi ajuti si fara s'asculti plîngerile mele?
2 Strig ziua, Dumnezeule, si nu-mi raspunzi: strig si noaptea, si tot n'am odihna.
3 Totus Tu esti Cel Sfînt, si Tu locuiesti în mijlocul laudelor lui Israel.
4 În Tine se încredeau parintii nostri: se încredeau, si -i izbaveai.
5 Strigau catre Tine, si erau scapati; se încredeau în Tine, si nu ramîneau de rusine.
6 Dar eu sînt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor si dispretuit de popor.
7 Toti ceice ma vad îsi bat joc de mine, îsi deschid gura, dau din cap si zic:
8 ,,S'a încrezut în Domnul! Sa -l mîntuiasca Domnul, sa -l izbaveasca, fiindca -l iubeste!`` -
9 Da, Tu m'ai scos din pîntecele mamei, m'ai pus la adapost de orice grija la tîtele mamei mele;
10 de cînd eram la sînul mamei, am fost supt paza Ta, din pîntecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
11 u Te departa de mine, caci s'apropie necazul, si nimeni nu-mi vine în ajutor.
12 multime de tauri sînt împrejurul meu, niste tauri din Basan ma înconjoara.
13 Îsi deschid gura împotriva mea, ca un leu, care sfîsie si racneste.
14 Am ajuns ca apa, care se scurge, si toate oasele mi se despart; mi s'a facut inima ca ceara, si se topeste înlauntrul meu.
15 Mi se usuca puterea ca lutul, si mi se lipeste limba de cerul gurii: m'ai adus în tarîna mortii.
16 Caci niste cîni ma înconjoara, o ceata de nelegiuiti dau tîrcoale împrejurul meu, mi-au strapuns mînile si picioarele:
17 toate oasele as putea sa mi le numar. Ei, însa, pîndesc si ma privesc;
18 îsi împart hainele mele între ei, si trag la sort pentru camasa mea.
19 Dar Tu, Doamne, nu Te departa! Tu, Taria mea, vino de graba în ajutorul meu!
20 Scapa-mi sufletul de sabie, si viata din ghiarele cînilor!
21 Scapa-ma din gura leului, si scoate-ma din coarnele bivolului!
22 Voi vesti Numele Tau fratilor mei, si Te voi lauda în mijlocul adunarii.
23 Cei ce va temeti de Domnul, laudati -L! Voi toti, samînta lui Iacov, slaviti -L! Cutremurati-va înaintea Lui, voi toti, samînta lui Israel!
24 Caci El nici nu dispretuieste, nici nu uraste necazurile celui nenorocit, si nu-Si ascunde Fata de el, ci îl asculta cînd striga catre El.
25 În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: si-mi voi împlini juruintele în fata celor ce se tem de Tine.
26 Cei saraci vor mînca si se vor satura, ceice cauta pe Domnul, Îl vor lauda: vesela sa va fie inima pe vecie!
27 Toate marginile pamîntului îsi vor aduce aminte si se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.
28 Caci a Domnului este împaratia: El stapîneste peste neamuri.
29 Toti cei puternici de pe pamînt vor mînca si se vor închina si ei; înaintea Lui se vor pleca toti ceice se pogoara în tarîna, ceice nu pot sa-si pastreze viata.
30 samînta de oameni li va sluji; si se va vorbi despre Domnul catre ceice vor veni dupa ei.
31 Acestia vor veni si vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naste.