Capitol 9

(Catre mai marele cîntaretilor. Se cînta ca si ,,Mori pentru fiul``. Un psalm al lui David.)

1 Voi lauda pe Domnul din toata inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.
2 Voi face din Tine bucuria si veselia mea, voi cînta Numele tau, Dumnezeule Prea Înalte,
3 pentruca vrajmasii mei dau înapoi, se clatina, si pier dinaintea Ta.
4 caci Tu îmi sprijinesti dreptatea si pricina mea, si stai pe scaunul Tau de domnie ca un judecator drept.
5 Tu pedepsesti neamurile, nimicesti pe cel rau, le stergi numele pentru totdeauna si pe vecie.
6 S'au dus vrajmasii! N'au ramas din ei decît niste darîmaturi vecinice! Niste cetati darîmate de Tine! Li s'a sters pomenirea!
7 Ei s'au dus, dar Domnul împarateste în veac, si Si -a pregatit scaunul de domnie pentru judecata.
8 El judeca lumea cu dreptate, judeca popoarele cu nepartinire.
9 Domnul este scaparea celui asuprit, scapare la vreme de necaz.
10 Cei ce cunosc Numele Tau, se încred în Tine, caci Tu nu parasesti pe cei ce Te cauta, Doamne!
11 Cîntati Domnului, care împarateste în Sion, vestiti printre popoare ispravile Lui!
12 Caci El razbuna sîngele varsat, si Îsi aduce aminte de cei nenorociti, nu uita strigatele lor.
13 Ai mila de mine, Doamne! Vezi ticalosia în care ma aduc vrajmasii mei, si ridica-ma din portile mortii,
14 ca sa vestesc toate laudele Tale, în portile fiicei Sionului, si sa ma bucur de mîntuirea Ta.
15 eamurile cad în groapa pe care au facut -o, si li se prinde piciorul în latul pe care l-au ascuns.
16 Domnul Se arata, face dreptate, si prinde pe cel rau în lucrul mînilor lui. (Joc de instrumente. Oprire.)
17 Cei rai se întorc la locuinta mortilor: toate neamurile cari uita pe Dumnezeu.
18 Caci cel nenorocit nu este uitat pe vecie, nadejdea celor sarmani nu piere pe vecie.
19 Scoala-Te, Doamne, ca sa nu biruie omul; neamurile sa fie judecate înaintea Ta!
20 Arunca groaza în ei, Doamne, ca sa stie popoarele ca nu sînt decît oameni! (Oprire.)