Psalmi
Capitol 39
(Catre mai marele cîntaretilor: Catre Iedutun. Un psalm al lui David.)1 Ziceam: ,,Voi veghea asupra cailor mele, ca sa nu pacatuiesc cu limba; îmi voi pune frîu gurii, cît va sta cel rau înaintea mea.``
2 Am stat mut, în tacere; am tacut, macar ca eram nenorocit; si totus durerea mea nu era mai putin mare.
3 Îmi ardea inima în mine, un foc launtric ma mistuia; si atunci mi -a venit cuvîntul pe limba, si am zis:
4 ,,Doamne, spune-mi care este sfîrsitul vietii mele, care este masura zilelor mele, ca sa stiu cît de trecator sînt.``
5 Iata ca zilele mele sînt cît un lat de mîna, si viata mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricît de bine s'ar tinea. -
6 Da, omul umbla ca o umbra, se framînta degeaba, strînge la comori, si nu stie cine le va lua.
7 Acum, Doamne, ce mai pot nadajdui eu? În Tine îmi este nadejdea
8 Izbaveste-ma de toate faradelegile mele! Nu ma face de ocara celui nebun!
9 Stau mut, nu deschid gura, caci Tu lucrezi.
10 Abate-Ti loviturile dela mine! Îmi iese sufletul supt loviturile mînii Tale.
11 Tu pedepsesti pe om, si -l lovesti pentru faradelegea lui: îi prapadesti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare.
12 Asculta-mi rugaciunea, Doamne, si pleaca-Ti urechea la strigatele mele! Nu tacea în fata lacramilor mele! Caci sînt un strain înaintea Ta, un pribeag, ca toti parintii mei.
13 Abate-Ti privirea dela mine, si lasa-ma sa rasuflu, pîna nu ma duc si sa nu mai fiu!
