Faptele Apostolilor

Capitol 28

1 Dupace am scapat de primejdie, am aflat ca ostrovul se chema Malta.
2 Barbarii ne-au aratat o bunavointa putin obicinuita; ne-au primit pe toti la un foc mare, pe care -l aprinsesera din pricina ca ploua, si se lasase un frig mare.
3 Pavel strînsese o gramada de maracini, si -i pusese pe foc; o napîrca a iesit afara din pricina caldurii, si s'a lipit de mîna lui.
4 Barbarii, cînd au vazut napîrca spînzurata de mîna lui, au zis unii catre altii: ,,Cu adevarat omul acesta este un ucigas, caci ,Dreptatea` nu vrea sa -l lase sa traiasca, macar ca a fost scapat din mare.``
5 Pavel a scuturat napîrca în foc, si n'a simtit niciun rau.
6 amenii aceia se asteptau sa -l vada umflîndu-se sau cazînd deodata mort; dar, dupace au asteptat mult, si au vazut ca nu i se întîmpla niciun rau, si-au schimbat parerea, si ziceau ca este un zeu.
7 În împrejurimi erau mosiile mai marelui ostrovului, numit Publius. El ne -a primit si ne -a ospatat cu cea mai mare bunavointa trei zile.
8 Tatal lui Publius zacea atunci în pat, bolnav de friguri si de urdinare. Pavel s'a dus la el, s'a rugat, a pus mînile peste el, si l -a vindecat.
9 Atunci au venit si ceilalti bolnavi din ostrovul acela, si au fost vindecati.
10 i s'a dat mare cinste; si, la plecarea noastra cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.``
11 Dupa o sedere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov si care purta semnul Dioscurilor.
12 Am ajuns la Siracusa, si am ramas acolo trei zile.
13 De acolo, am mers înainte pe lînga coasta, si am venit la Regio; iar a doua zi, fiindca sufla vîntul de miazazi, dupa doua zile, am venit la Puzole,
14 unde am dat peste niste frati, cari ne-au rugat sa mai ramînem sapte zile cu ei. Si asa am ajuns la Roma.
15 Din Roma ne-au iesit înainte, pîna în ,,Forul lui Apiu``, si pîna la ,,Cele trei Cîrciumi``, fratii, cari auzisera despre noi. Cînd i -a vazut Pavel, a multamit lui Dumnezeu, si s'a îmbarbatat.
16 Cînd am ajuns la Roma, sutasul a dat pe cei întemnitati capitanului strajerilor palatului, iar lui Pavel i s'a îngaduit sa ramîna într'un loc deosebit cu un ostas care -l pazea.
17 Dupa trei zile, Pavel a chemat pe mai marii Iudeilor; si, cînd s'au adunat, le -a zis: ,,Fratilor, fara sa fi facut ceva împotriva norodului sau obiceiurilor parintilor nostri, am fost bagat la închisoare în Ierusalim, si de acolo am fost dat în mînile Romanilor.
18 Dupace m'au supus la cercetare, ei aveau de gînd sa-mi dea drumul, pentruca nu era în mine nici o vina vrednica de moarte.
19 Dar Iudeii s'au împotrivit, si am fost silit sa cer sa fiu judecat de Cezar, fara sa am dealtfel niciun gînd sa pîrasc neamul meu.
20 De aceea, v'am chemat sa va vad, si sa vorbesc cu voi; caci din pricina nadejdii lui Israel port eu acest lant.``
21 Ei i-au raspuns: ,,Noi n'am primit din Iudea nici o scrisoare cu privire la tine, si n'a venit aici nici un frate, care sa fi spus sau sa fi vorbit ceva rau despre tine.
22 Dar am vrea sa auzim parerea ta, pentruca stim ca partida aceasta pretutindeni stîrneste împotrivire.``
23 I-au hotarît o zi, si au venit mai multi la locuinta lui. Pavel le -a vestit Împaratia lui Dumnezeu, le -a adus dovezi, si a cautat sa -i încredinteze, prin Legea lui Moise si prin Prooroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea tinea de dimineata pîna seara.
24 Unii au crezut ce le spunea el, iar altii n'au crezut.
25 Fiindca ei au plecat acasa în neîntelegere unii cu altii, Pavel n'a adaugat decît aceste vorbe: ,,Bine a spus Duhul Sfînt prin proorocul Isaia catre parintii vostri,
26 cînd a zis: ,Du-te la poporul acesta, si zi -i: ,,Veti auzi cu urechile voastre, si nu veti întelege; cu ochii vostri veti privi, si nu veti vedea.
27 Caci inima acestui norod s'a împietrit; ei aud greu cu urechile, si-au închis ochii, ca nu cumva sa vada cu ochii, sa auda cu urechile, sa înteleaga cu inima, sa se întoarca la Dumnezeu, si sa -i vindec.``
28 Sa stiti dar ca mîntuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimeasa Neamurilor, si o vor asculta.``
29 Cînd a zis aceste vorbe, Iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei.
30 Pavel a ramas doi ani întregi într'o casa, pe care o luase cu chirie. Primea pe toti cari veneau sa -l vada,
31 propovaduia Împaratia lui Dumnezeu, si învata pe oameni, cu toata îndrazneala si fara nicio pedica, cele privitoare la Domnul Isus Hristos