Faptele Apostolilor

Capitol 17

1 Pavel si Sila au trecut prin Amfipoli si Apolonia, si au venit în Tesalonic, unde era o sinagoga a Iudeilor.
2 Pavel, dupa obiceiul sau, a intrat în sinagoga. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,
3 dovedind si lamurind, ca Hristosul trebuia sa patimeasca si sa învieze din morti. ,,Si acest Isus, pe care vi -L vestesc eu``, zicea el, ,,este Hristosul.``
4 Unii din ei, si o mare multime de Greci tematori de Dumnezeu, si multe femei de frunte au crezut, si au trecut de partea lui Pavel si a lui Sila.
5 Dar Iudeii cari nu crezusera, de pizma, au luat cu ei niste oameni fara capatîi din multime, au facut gloata, si au întarîtat cetatea. S'au napustit asupra casei lui Iason, si cautau pe Pavel si pe Sila, ca sa -i aduca afara la norod.
6 Fiindca nu i-au gasit, au tîrît pe Iason si pe vreo cîtiva frati înaintea dregatorilor cetatii, si strigau: ,,Oamenii acestia, cari au rascolit lumea, au venit si aici,
7 si Iason i -a gazduit. Ei toti lucreaza împotriva poruncilor Cezarului, si spun ca este un alt Împarat: Isus.``
8 Prin aceste vorbe, Iudeii au turburat norodul si pe dregatorii cetatii,
9 cari au dat drumul lui Iason si celorlalti, numai dupa ce au capatat dela ei un zalog.
10 Fratii au trimes îndata, noaptea, pe Pavel si pe Sila la Berea. Cînd au sosit, au intrat în sinagoga Iudeilor.
11 Iudeii acestia aveau o inima mai aleasa decît cei din Tesalonic. Au primit Cuvîntul cu toata rîvna, si cercetau Scripturile în fiecare zi, ca sa vada daca ce li se spunea, este asa.
12 Multi dintre ei si din femeile cu vaza ale Grecilor, si multi barbati au crezut.
13 Dar Iudeii din Tesalonic, cînd au aflat ca Pavel vestea Cuvîntul lui Dumnezeu si în Berea, au venit acolo, ca sa turbure si sa atîte noroadele.
14 Atunci fratii au pornit îndata pe Pavel spre mare; Sila si Timotei au ramas în Berea.
15 Cei ce însoteau pe Pavel, l-au dus pîna la Atena. Apoi s'au întors, cu însarcinarea sa duca lui Sila si lui Timotei porunca sa vina cît mai curînd la el.
16 Pe cînd îi astepta Pavel în Atena, i se întarîta duhul la vederea acestei cetati pline de idoli.
17 În sinagoga statea deci de vorba cu Iudeii si cu oamenii tematori de Dumnezeu, iar în piata statea de vorba în fiecare zi cu aceia pe cari -i întîlnea.
18 Unii din filosofii epicurieni si stoici au intrat în vorba cu el. Si unii ziceau: ,,Ce vrea sa spuna palavragiul acesta?`` Altii, cînd l-au auzit ca vesteste pe Isus si învierea, ziceau: ,,Pare ca vesteste niste dumnezei straini.``
19 Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag, si au zis: ,,Putem sa stim care este aceasta învatatura noua, pe care o vestesti tu?
20 Fiindca tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar sa stim ce vrea sa zica aceasta.``
21 Caci toti Atenienii si strainii, cari stateau în Atena, nu-si petreceau vremea cu nimic altceva decît sa spuna sau sa asculte ceva nou.
22 Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului, si a zis: ,,Barbati Atenieni! În toate privintele va gasesc foarte religiosi.
23 Caci, pe cînd strabateam cetatea voastra si ma uitam de aproape la lucrurile la cari va închinati voi, am descoperit chiar si un altar, pe care este scris: ,Unui Dumnezeu necunoscut!` Ei bine, ceeace voi cinstiti, fara sa cunoasteti, aceea va vestesc eu.
24 Dumnezeu, care a facut lumea si tot ce este în ea, este Domnul cerului si al pamîntului, si nu locuieste în temple facute de mîni.
25 El nu este slujit de mîni omenesti, ca si cînd ar avea trebuinta de ceva, El, care da tuturor viata, suflarea si toate lucrurile.
26 El a facut ca toti oamenii, iesiti dintr'unul singur, sa locuiasca pe toata fata pamîntului; le -a asezat anumite vremi si a pus anumite hotare locuintei lor,
27 ca ei sa caute pe Dumnezeu, si sa se sileasca sa -L gaseasca bîjbaind, macar ca nu este departe de fiecare din noi.
28 Caci în El avem viata, miscarea si fiinta, dupa cum au zis si unii din poetii vostri: ,Sîntem din neamul lui...`
29 Astfel dar, fiindca sîntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie sa credem ca Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu mestesugirea si iscusinta omului.
30 Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta, si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca;
31 pentruca a rînduit o zi, în care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul, pe care L -a rînduit pentru aceasta si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada netagaduita prin faptul ca L -a înviat din morti...``
32 Cînd au auzit ei de învierea mortilor, unii îsi bateau joc, iar altii au zis: ,,Asupra acestor lucruri te vom asculta altadata.``
33 Astfel, Pavel a iesit din mijlocul lor.
34 Totus unii au trecut de partea lui, si au crezut; între acestia era Dionisie Areopagitul, o femeie numita Damaris, si altii împreuna cu ei. Pavel la Corint.