Faptele Apostolilor

Capitol 20

1 Cînd a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici, si, dupace le -a dat sfaturi, si -a luat ziua buna dela ei, si a plecat în Macedonia.
2 A strabatut tinutul acesta, si a dat ucenicilor o multime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia,
3 unde a ramas trei luni. Era gata sa plece cu corabia în Siria, dar Iudeii i-au întins curse. Atunci s'a hotarît sa se întoarca prin Macedonia.
4 Avea ca tovarasi pîna în Asia pe: Sopater din Berea, fiul lui Pir, Aristarh si Secund din Tesalonic, Gaiu din Derbe, Timotei, precum si Tihic si Trofim cari erau din Asia.
5 Acestia au luat -o înainte, si ne-au asteptat la Troa.
6 Iar noi, dupa zilele praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi, si, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am stat sapte zile.
7 În ziua dintîi a saptamînii, eram adunati la olalta ca sa frîngem pînea. Pavel, care trebuia sa plece a doua zi, vorbea ucenicilor, si si -a lungit vorbirea pîna la miezul noptii.
8 În odaia de sus, unde eram adunati, erau multe lumini.
9 Si un tînar, numit Eutih, care sedea pe fereastra, a adormit deabinelea în timpul lungei vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a cazut jos din catul al treilea, si a fost ridicat mort.
10 Dar Pavel s'a pogorît, s'a repezit spre el, l -a luat în brate, si a zis: ,,Nu va tulburati, caci sufletul lui este în el.``
11 Dupa ce s'a suit iaras, a frînt pînea, a cinat, si a mai vorbit multa vreme pîna la ziua. Apoi a plecat.
12 Flacaul a fost adus viu, si lucrul acesta a fost pricina unei mari mîngîieri.
13 oi am venit înaintea lui Pavel la corabie, si am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiseram sa ne întîlnim din nou; pentruca el trebuia sa faca drumul pe jos.
14 Cînd s'a întîlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie, si ne-am dus la Mitilene.
15 De aici am mers pe mare, si a doua zi am ajuns în fata insulei Chios. În ziua urmatoare, deabea am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion, si a doua zi am venit la Milet.
16 Pavel se hotarîse sa treaca pe lînga Efes, fara sa se opreasca aici, ca sa nu pearda vremea în Asia; caci se grabea ca, daca -i va fi cu putinta, sa fie în Ierusalim de ziua Cincizecimii.
17 Însa din Milet, Pavel a trimes la Efes, si a chemat pe presbiterii Bisericii.
18 Cînd au venit la el, le -a zis: ,,Stiti cum m'am purtat cu voi în toata vremea, din ziua dintîi, în care am pus piciorul pe pamîntul Asiei.
19 Am slujit Domnului cu toata smerenia, cu multe lacrami, si în mijlocul încercarilor, pe cari mi le ridicau uneltirile Iudeilor.
20 Stiti ca n'am ascuns nimic din ce va era de folos, si nu m'am temut sa va propovaduiesc si sa va învat înaintea norodului si în case,
21 si sa vestesc Iudeilor si Grecilor: pocainta fata de Dumnezeu si credinta în Domnul nostru Isus Hristos.
22 Si acum, iata ca, împins de duhul, ma duc la Ierusalim, fara sa stiu ce mi se va întîmpla acolo.
23 umai, Duhul Sfînt ma înstiinteaza din cetate în cetate ca ma asteapta lanturi si necazuri.
24 Dar eu nu tin numai decît la viata mea, ca si cum mi-ar fi scumpa, ci vreau numai sa-mi sfîrsesc cu bucurie calea si slujba, pe care am primit -o dela Domnul Isus, ca sa vestesc Evaghelia harului lui Dumnezeu.
25 Si acum, stiu ca nu-mi veti mai vedea fata, voi toti aceia, în mijlocul carora am umblat propovaduind Împaratia lui Dumnezeu.
26 De aceea va marturisesc astazi, ca sînt curat de sîngele tuturor.
27 Caci nu m'am ferit sa va vestesc tot planul lui Dumnezeu.
28 Luati seama dar la voi însiva si la toata turma peste care v'a pus Duhul Sfînt episcopi (Sau: priveghetori.), ca sa pastoriti Biserica Domnului, pe care a cîstigat -o cu însus sîngele Sau.
29 Stiu bine ca, dupa plecarea mea, se vor vîrî între voi lupi rapitori, cari nu vor cruta turma;
30 si se vor scula din mijlocul vostru oameni, cari vor învata lucruri stricacioase, ca sa traga pe ucenici de partea lor.
31 De aceea vegheati, si aduceti-va aminte ca, timp de trei ani, zi si nopate, n'am încetat sa sfatuiesc cu lacrami pe fiecare din voi.
32 Si acum, fratilor, va încredintez în mîna lui Dumnezeu si a Cuvîntului harului Sau, care va poate zidi sufleteste, si va poate da mostenirea împreuna cu toti cei sfintiti.
33 'am rîvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.
34 Singuri stiti ca mînile acestea au lucrat pentru trebuintele mele si ale celor ce erau cu mine.
35 În toate privintele v'am dat o pilda, si v'am aratat ca, lucrînd astfel, trebuie sa ajutati pe cei slabi, si sa va aduceti aminte de cuvintele Domnului Isus, care însus a zis: ,Este mai ferice sa dai decît sa primesti.``
36 Dupa ce a vorbit asfel, a îngenuncheat, si s'a rugat împreuna cu ei toti.
37 Si au izbucnit cu totii în lacrami, au cazut pe grumazul lui Pavel, si l-au sarutat.
38 Caci erau întristati mai ales de vorba, pe care le -o spusese el, ca nu -i vor mai vedea fata. Si l-au petrecut pîna la corabie.