Faptele Apostolilor

Capitol 19

1 Pe cînd era Apolo în Corint, Pavel, dupace a trecut prin tinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întîlnit pe cîtiva ucenici,
2 si le -a zis: ,,Ati primit voi Duhul Sfînt cînd ati crezut?`` Ei i-au raspuns: ,,Nici n'am auzit macar ca a fost dat un Duh Sfînt.``
3 Dar cu ce botez ati fost botezati?`` le -a zis el. Si ei au raspuns: ,,Cu botezul lui Ioan.``
4 Atunci Pavel a zis: ,,Ioan a botezat cu botezul pocaintei, si spunea norodului sa creada în Celce venea dupa el, adica în Isus.``
5 Cînd au auzit ei aceste vorbe, au fost botezati în Numele Domnului Isus.
6 Cînd si -a pus Pavel mînile peste ei, Duhul Sfînt S'a pogorît peste ei, si vorbeau în alte limbi, si prooroceau.
7 Erau cam doisprezece barbati de toti.
8 În urma, Pavel a intrat în sinagoga, unde vorbea cu îndrazneala. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împaratia lui Dumnezeu, si cauta sa înduplece pe cei ce -l ascultau.
9 Dar, fiindca unii ramîneau împietriti si necredinciosi, si vorbeau de rau Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat dela ei, a despartit pe ucenici de ei, si a învatat în fiecare zi pe norod în scoala unuia numit Tiran.
10 Lucrul acesta a tinut doi ani, asa ca toti ceice locuiau în Asia, Iudei si Greci, au auzit Cuvîntul Domnului.
11 Si Dumnezeu facea minuni nemaipomenite prin mînile lui Pavel;
12 pîna acolo ca peste cei bolnavi se puneau basmale sau sorturi, cari fusesera atinse de trupul lui, si -i lasau boalele, si ieseau afara din ei duhurile rele.
13 iste exorcisti Iudei, cari umblau din loc în loc, au încercat sa cheme Numele Domnului Isus peste ceice aveau duhuri rele, zicînd: ,,Va jur pe Isus, pe care -L propovaduieste Pavel, sa iesiti afara!``
14 Ceice faceau lucrul acesta, erau sapte feciori ai lui Sceva, un preot Iudeu din cei mai de seama.
15 Duhul cel rau le -a raspuns: ,,Pe Isus Îl cunosc, si pe Pavel îl stiu; dar voi, cine sînteti?``
16 Si omul, în care era duhul cel rau, a sarit asupra lor, i -a biruit pe amîndoi, si i -a schingiuit în asa fel, ca au fugit goi si raniti din casa aceea.
17 Lucrul acesta a fost cunoscut de toti Iudeii, de toti Grecii cari locuiau în Efes, si i -a apucat frica pe toti: si Numele Domnului Isus era proslavit.
18 Multi din cei ce crezusera, veneau sa marturiseasca si sa spuna ce facusera.
19 Si unii din cei ce facusera vrajitorii, si-au adus cartile, si le-au ars, înaintea tuturor: pretul lor s'a socotit la cincizeci de mii de arginti.
20 Cu atîta putere se raspîndea si se întarea Cuvîntul Domnului.
21 Dupace s'au petrecut aceste lucruri, Pavel si -a pus de gînd sa se duca la Ierusalim, trecînd prin Macedonia si Ahaia. ,,Dupace voi merge acolo``, îsi zicea el, ,,trebuie sa vad si Roma.``
22 A trimes în Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei si Erast, iar el a mai ramas cîtava vreme în Asia.
23 Pe vremea aceea, s'a facut o mare turburare cu privire la Calea Domnului.
24 Un argintar, numit Dimitrie, facea temple de argint de ale Dianei, si aducea lucratorilor sai nu putin cîstig cu ele.
25 I -a adunat la un loc, împreuna cu cei de aceeas meserie, si le -a zis: ,,Oamenilor, stiti ca bogatia noastra atîrna de meseria aceasta;
26 si vedeti si auziti ca Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toata Asia, a înduplecat si a abatut mult norod, si zice ca zeii facuti de mîni nu sînt dumnezei.
27 Primejdia, care vine din acest fapt, nu este numai ca meseria noastra cade în dispret; dar si ca templul marei zeite Diana este socotit ca o nimica, si chiar maretia aceleia, care este cinstita în toata Asia si în toata lumea, este nimicita.``
28 Cuvintele acestea i-au umplut de mînie, si au început sa strige: ,,Mare este Diana Efesenilor!``
29 Toata cetatea s'a tulburat. Au navalit cu totii într-un gînd în teatru, si au luat cu ei pe Macedonenii Gaiu si Aristarh, tovarasii de calatorie ai lui Pavel.
30 Pavel voia sa vina înaintea norodului, dar nu l-au lasat ucenicii.
31 Chiar si unii din mai marii Asiei, cari -i erau prieteni, au trimes la el sa -l roage sa nu se duca la teatru.
32 Unii strigau una, altii alta, caci adunarea era în învalmasala, si cei mai multi nici nu stiau pentruce se adunasera.
33 Atunci au scos din norod pe Alexandru, pe care Iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a facut semn cu mîna, si voia sa se apere înaintea norodului.
34 Dar cînd l-au cunoscut ca este Iudeu, au strigat toti într'un glas, timp de aproape doua ceasuri: ,,Mare este Diana Efesenilor!``
35 Totus logofatul a potolit norodul, si a zis: ,,Barbati Efeseni, cine este acela care nu stie ca cetatea Efesenilor este pazitoarea templului marei Diane si a chipului ei cazut din cer?
36 Fiindca nimeni nu poate sa tagaduiasca lucrul acesta, trebuie sa va potoliti, si sa nu faceti nimic cu pornire nechibzuita.
37 Caci ati adus aici pe oamenii acestia, cari nu sînt vinovati nici de jafuirea templului, nici de hula împotriva zeitei noastre.
38 Deci, daca în adevar, Dimitrie si mesterii lui au sa se plînga împotriva cuiva, sînt zile de judecata, si sînt dregatori; sa se pîrasca unii pe altii.
39 Dar daca umblati dupa altceva, se va hotarî într'o adunare legiuita.
40 oi, de fapt, sîntem în primejdie sa fim învinuiti de rascoala pentru cele întîmplate astazi, caci n'avem nici un temei, ca sa putem îndreptati zarva aceasta.``
41 Dupa aceste cuvinte, a dat drumul adunarii.