Faptele Apostolilor

Capitol 4

1 Pe cînd vorbeau Petru si Ioan norodului, au venit la ei pe neasteptate preotii, capitanul Templului si Saducheii,
2 foarte necajiti ca învatau pe norod, si vesteau în Isus învierea din morti.
3 Au pus mînile pe ei, si i-au aruncat în temnita pîna a doua zi; caci se înserase.
4 Însa multi din ceice auzisera cuvîntarea, au crezut; si numarul barbatilor credinciosi s'a ridicat aproape la cinci mii.
5 A doua zi, mai marii norodului, batrînii si carturarii s'au adunat împreuna la Ierusalim,
6 cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru, si toti cei ce se trageau din neamul marilor preoti.
7 Au pus pe Petru si pe Ioan în mijlocul lor, si i-au întrebat: ,,Cu ce putere, sau în numele cui ati facut voi lucrul acesta?``
8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfînt, le -a zis: ,,Mai mari ai norodului si batrîni ai lui Israel!
9 Fiindca sîntem trasi astazi la raspundere pentru o facere de bine, facuta unui om bolnav, si sîntem întrebati cum a fost vindecat,
10 s'o stiti toti, si s'o stie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfatiseaza înaintea voastra pe deplin sanatos, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-ati rastignit, dar pe care Dumnezeu L -a înviat din morti.
11 El este ,piatra lepadata de voi, zidarii, care a ajuns sa fie pusa în capul unghiului.`
12 În nimeni altul nu este mîntuire: caci nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie sa fim mîntuiti.``
13 Cînd au vazut ei îndrazneala lui Petru si a lui Ioan, s'au mirat, întrucît stiau ca erau oameni necarturari si de rînd; si au priceput ca fusesera cu Isus.
14 Dar fiindca vedeau lînga ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotriva.
15 Le-au poruncit doar sa iasa afara din Sobor, s'au sfatuit între ei,
16 si au zis: ,,Ce vom face oamenilor acestora? Caci este stiut de toti locuitorii Ierusalimului ca prin ei s'a facut o minune vadita, pe care n'o putem tagadui.
17 Dar, ca sa nu se lateasca vestea aceasta mai departe în norod, sa -i amenintam, si sa le poruncim ca de acum încolo sa nu mai vorbeasca nimanui în Numele acesta.``
18 Si dupace i-au chemat, le-au poruncit sa nu mai vorbeasca cu nici un chip, nici sa mai învete pe oameni în Numele lui Isus.
19 Drept raspuns, Petru si Ioan le-au zis: ,,Judecati voi singuri daca este drept înaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decît de Dumnezeu;
20 caci noi nu putem sa nu vorbim despre ce am vazut si am auzit.``
21 I-au amenintat din nou, si i-au lasat sa plece, caci nu stiau cum sa -i pedepseasca, din pricina norodului; fiindca toti slaveau pe Dumnezeu pentru cele întîmplate.
22 Caci omul cu care se facuse aceasta minune de vindecare, avea mai bine de patruzeci de ani.
23 Dupa ce li s'a dat drumul, ei s'au dus la ai lor, si le-au istorisit tot ce le spusesera preotii cei mai de seama si batrînii.
24 Cînd au auzit ei aceste lucruri, si-au ridicat glasul toti împreuna catre Dumnezeu, si au zis: ,,Stapîne, Doamne, care ai facut cerul, pamîntul, marea si tot ce este în ele!
25 Tu ai zis prin Duhul Sfînt, prin gura parintelui nostru David, robul Tau: ,Pentruce se întarîta neamurile, si pentruce cugeta noroadele lucruri deserte?
26 Împaratii pamîntului s'au rasculat, si domnitorii s'au unit împotriva Domnului si împotriva Unsului Sau.`
27 În adevar, împotriva Robului Tau celui sfînt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s'au însotit în cetatea aceasta Irod si Pilat din Pont cu Neamurile si cu noroadele lui Israel,
28 ca sa faca tot ce hotarîse mai dinainte mîna Ta si sfatul Tau.
29 Si acum, Doamne, uita-Te la amenintarile lor, da putere robilor Tai sa vesteasca Cuvîntul Tau cu toata îndrazneala,
30 si întinde-Ti mîna, ca sa se faca tamaduiri, minuni si semne prin Numele Robului Tau celui Sfînt, Isus.``
31 Dupa ce s'au rugat ei, s'a cutremurat locul unde erau adunati; toti s'au umplut de Duhul Sfînt, si vesteau Cuvîntul lui Dumnezeu cu îndrazneala.
32 Multimea celor ce crezusera, era o inima si un suflet. Niciunul nu zicea ca averile lui sînt ale lui, ci aveau toate de obste.
33 Apostolii marturiseau cu multa putere despre învierea Domnului Isus. Si un mare har era peste toti.
34 Caci nu era niciunul printre ei, care sa duca lipsa: toti cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau pretul lucrurilor vîndute,
35 si -l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împartea fiecaruia dupa cum avea nevoie.
36 Iosif, numit de apostoli si Barnaba, adica, în tîlmacire, fiul mîngîierii, un Levit, de neam din Cipru,
37 a vîndut un ogor, pe care -l avea, a adus banii, si i -a pus la picioarele apostolilor.