Faptele Apostolilor

Capitol 27

1 Dupa ce s'a hotarît sa plecam cu corabia în Italia, pe Pavel si pe alti cîtiva întemnitati i-au dat pe mîna unui sutas al cetei de ostasi Augusta, numit Iuliu.
2 e-am suit într'o corabie dela Adramit, care avea sa mearga pe coasta Asiei, si am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh Macedoneanul din Tesalonic.
3 A doua zi, am ajuns la Sidon; si Iuliu, care se purta omenos cu Pavel, i -a dat voie sa mearga pe la prietenii sai, si sa fie îngrijit de ei.
4 Dupa ce am plecat de acolo, am plutit pe lînga Cipru, pentruca vînturile erau potrivnice.
5 Dupa ce am trecut marea care scalda Cilicia si Pamfilia, am ajuns la Mira în Licia.
6 Acolo sutasul a gasit o corabie din Alexandria, care mergea în Italia, si ne -a suit în ea.
7 Timp de mai multe zile, am mers încet cu corabia, si nu fara greutate am atins înaltimea Cnid, unde nu ne -a lasat vîntul sa ne oprim. Am trecut pe la capatul Cretei, alaturi de Salmona.
8 De abia am mers cu corabia pe marginea insulei, si am ajuns la un loc numit ,,Limanuri bune``, de care era aproape cetatea Lasea.
9 Trecuse destul de multa vreme, si calatoria pe mare se facea primejdioasa, pentruca trecuse chiar si vremea ,,postului``. De aceea Pavel a înstiintat pe ceilalti,
10 si le -a zis: ,,Oamenilor, calatoria vad ca nu se va face fara primejdie si fara multa paguba, nu numai pentru încarcatura si pentru corabie, dar chiar si pentru vietile noastre.
11 Sutasul a ascultat mai mult de cîrmaci si de stapînul corabiei de cît de vorbele lui Pavel.
12 Si fiindca limanul nu era bun de iernat, cei mai multi au fost de parere sa plece cu corabia de acolo, ca sa încerce sa ajunga la Fenix, liman din Creta, asezat spre miazazi-apus si spre miazanoapte-apus, ca sa ierneze acolo.
13 Începuse sa sufle un vînt usor de miazazi; si, ca unii cari se credeau stapîni pe tinta, au ridicat ancorele, si au pornit cu corabia pe marginea Cretei.
14 Dar nu dupa multa vreme, s'a deslantuit asupra insulei un vînt furtunos, numit Eurachilon.
15 Corabia a fost luata de el, fara sa poata lupta împotriva vîntului, si ne-am lasat dusi în voia lui.
16 Am trecut repede pela partea de jos a unui ostrov, numit Clauda, si abia am putut sa punem mîna pe luntre.
17 Dupa ce au ridicat -o în sus, au întrebuintat mijloace de ajutor, au încins corabia cu frînghii; si, de teama sa nu cada peste Sirta, au lasat pînzele în jos. Astfel s'au lasat mînati de vînt.
18 Fiindca eram batuti foarte tare de furtuna, a doua zi au început sa arunce în mare încarcatura din corabie,
19 si a treia zi, noi, cu mînile noastre, am lepadat uneltele corabiei.
20 Soarele si stelele nu s'au vazut mai multe zile, si furtuna era asa de puternica în cît la urma pierdusem orice nadejde de scapare.
21 amenii nu mîncasera de multa vreme. Atunci Pavel s'a sculat în mijlocul lor, si a zis: ,,Oamenilor, trebuia sa ma ascultati, si sa nu fi pornit cu corabia din Creta, ca sa fi scapat de aceasta primejdie si de aceasta paguba.
22 Acum va sfatuiesc sa fiti cu voie buna; pentruca nici unul din voi nu va pieri; si nu va fi alta pierdere decît a corabiei.
23 Un înger al Dumnezeului, al caruia sînt eu, si caruia Îi slujesc, mi s'a aratat azi noapte,
24 si mi -a zis: ,Nu te teme, Pavele; tu trebuie sa stai înaintea Cezarului; si iata ca Dumnezeu ti -a daruit pe toti cei ce merg cu corabia împreuna cu tine.``
25 De aceea, oamenilor, linistiti-va, caci am încredere în Dumnezeu ca se va întîmpla asa cum mi s'a spus.
26 Dar trebuie sa dam peste un ostrov.``
27 În noaptea a patrusprezecea, pe cînd eram împinsi încoace si încolo cu corabia pe marea Adriatica, pela miezul noptii, marinarii au banuit ca se apropie de pamînt.
28 Au masurat adîncimea apei, si au gasit douazeci de stînjeni; au mers putin mai departe, au masurat -o din nou, si au gasit cincisprezece stînjeni.
29 De teama sa nu se loveasca de stînci, au aruncat patru ancore înspre cîrma corabiei, si doreau sa se faca ziua.
30 Dar deoarece corabierii cautau sa fuga din corabie, si slobozeau luntrea în mare, supt cuvînt ca ar vrea sa arunce ancorele în spre partea dinainte a corabiei,
31 Pavel a zis sutasului si ostasilor: ,,Daca oamenii acestia nu vor ramînea în corabie, nu puteti fi scapati.``
32 Atunci ostasii au taiat funiile luntrii, si au lasat -o sa cada jos.
33 Înainte de ziua, Pavel a rugat pe toti sa manînce, si a zis: ,,Astazi sînt patrusprezece zile, decînd stati mereu de veghe, si n'ati luat nimic de mîncare în gura.
34 Deaceea va rog sa mîncati, caci lucrul acesta este pentru scaparea voastra; si nu vi se va pierde nici un par din cap.``
35 Dupa ce a spus aceste vorbe, a luat pîne, a multamit lui Dumnezeu, înaintea tuturor, a frînt -o, si a început sa manînce.
36 Toti s'au îmbarbatat atunci, si au luat si ei de au mîncat.
37 În corabie eram de toti: doua sute saptezeci si sase de suflete.
38 Dupa ce s'au saturat, au usurat corabia, aruncînd grîul în mare.
39 Cînd s'a facut ziua, n'au cunoscut pamîntul; dar au vazut de departe un golf, care avea maluri nisipoase, si au hotarît sa împinga corabia într'acolo, daca va fi cu putinta.
40 Au taiat ancorele, ca sa le sloboada în mare, si au slabit în acelas timp funiile cîrmelor; apoi au ridicat ventrila cea mica dupa suflarea vîntului, si s'au îndreptat spre mal.
41 Dar au dat peste o limba de pamînt, unde s'a înfipt corabia; si partea dinainte a corabiei s'a împlîntat si statea neclintita, pe cînd partea dinapoi a început sa se rupa de izbitura valurilor.
42 stasii au fost de parere sa omoare pe cei întemnitati, ca sa nu scape vreunul prin înot.
43 Sutasul însa, care voia sa scape pe Pavel, i -a oprit dela gîndul acesta. A poruncit ca cei ce pot înota, sa se arunce de pe corabie în apa, si sa iasa cei dintîi la pamînt;
44 iar ceilalti sa se aseze unii pe scînduri, iar altii pe frînturi de corabie, si asa s'a facut ca au ajuns toti teferi la uscat.