Luca

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

Capitol 14

1 Într'o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntasii Fariseilor, ca sa prînzeasca. Fariseii Îl pîndeau de aproape.
2 Si înaintea Lui era un om bolnav de dropica.
3 Isus a luat cuvîntul, si a zis învatatorilor Legii si Fariseilor: ,,Oare este îngaduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?``
4 Ei taceau. Atunci Isus a luat de mîna pe omul acela, l -a vindecat, si i -a dat drumul.
5 Pe urma, le -a zis: ,,Cine dintre voi, daca -i cade copilul sau boul în fîntîna, nu -l va scoate îndata afara, în ziua Sabatului?``
6 Si n'au putut sa -I raspunda nimic la aceste vorbe.
7 Apoi, cînd a vazut ca cei poftiti la masa alegeau locurile dintîi, le -a spus o pilda. Si le -a zis:
8 ,,Cînd esti poftit de cineva la nunta, sa nu te asezi la masa în locul dintîi; ca nu cumva, printre cei poftiti de el, sa fie altul mai cu vaza decît tine,
9 si cel ce te -a poftit si pe tine si pe el, sa vina sa-ti zica: ,Da locul tau omului acestuia.` Atunci, cu rusine, va trebui sa iei locul de pe urma.
10 Ci, cînd esti poftit, du-te si aseaza-te în locul cel mai depe urma; pentruca, atunci cînd va veni cel ce te -a poftit, sa-ti zica: ,Prietene, muta-te mai sus.` Lucrul acesta îti va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masa împreuna cu tine.
11 Caci oricine se înalta, va fi smerit; si cine se smereste, va fi înaltat.``
12 A zis si celui ce -L poftise: ,,Cînd dai un prînz sau o cina, sa nu chemi pe prietenii tai, nici pe fratii tai, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogati, ca nu cumva sa te cheme si ei la rîndul lor pe tine, si sa iei astfel o rasplata pentru ce ai facut.
13 Ci, cînd dai o masa, cheama pe saraci, pe schilozi, pe schiopi, pe orbi.
14 Si va fi ferice de tine, pentruca ei n'au cu ce sa-ti rasplateasca; dar ti se va rasplati la învierea celor neprihaniti.``
15 Unul din ceice sedeau la masa cu El, cînd a auzit aceste vorbe, I -a zis; ,,Ferice de acela care va prînzi în Împaratia lui Dumnezeu!``
16 Si Isus i -a raspuns: ,,Un om a dat o cina mare, si a poftit pe multi.
17 La ceasul cinei, a trimes pe robul sau sa spuna celor poftiti: ,Veniti, caci iata ca toate sînt gata.`
18 Dar toti, parca fusesera vorbiti, au început sa se desvinovateasca. Cel dintîi i -a zis: ,Am cumparat un ogor, si trebuie sa ma duc sa -l vad; rogu-te sa ma ierti.`
19 Un altul a zis: ,Am cumparat cinci parechi de boi si ma duc sa -i încerc: iarta-ma, te rog.`
20 Un altul a zis: ,Tocmai acum m'am însurat, si de aceea nu pot veni.`
21 Cînd s'a întors robul, a spus stapînului sau aceste lucruri. Atunci stapînul casei s'a mîniat, si a zis robului sau: ,Du-te degrab în pietele si ulitele cetatii, si adu aici pe cei saraci, ciungi, orbi si schiopi.`
22 La urma, robul a zis: ,Stapîne, s'a facut cum ai poruncit, si tot mai este loc.`
23 Si stapînul a zis robului: ,Iesi la drumuri si la garduri, si pe cei ce -i vei gasi, sileste -i sa intre, ca sa mi se umple casa.
24 Caci va spun ca niciunul din cei poftiti, nu va gusta din cina mea.``
25 Împreuna cu Isus mergeau multe noroade. El S'a întors, si le -a zis:
26 ,,Daca vine cineva la Mine, si nu uraste pe tatal sau, pe mama-sa, pe nevasta-sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar însas viata sa, nu poate fi ucenicul Meu.
27 Si oricine nu-si poarta crucea, si nu vine dupa Mine, nu poate fi ucenicul Meu.
28 Caci, cine dintre voi, daca vrea sa zideasca un turn, nu sta mai întîi sa-si faca socoteala cheltuielilor, ca sa vada daca are cu ce sa -l sfîrseasca?
29 Pentruca nu cumva, dupace i -a pus temelia, sa nu -l poata sfîrsi, si toti ceice -l vor vedea, sa înceapa sa rîda de el,
30 si sa zica: ,Omul acesta a început sa zideasca, si n'a putut ispravi.`
31 Sau care împarat, cînd merge sa se bata în razboi cu un alt împarat, nu sta mai întîi sa se sfatuiasca daca va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celuice vine împotriva lui cu douazeci de mii?
32 Altfel, pe cînd celalt împarat este înca departe, îi trimete o solie sa ceara pace.
33 Tot asa, oricine dintre voi, care nu se leapada de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.
34 Sarea este buna; dar daca sarea îsi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta?
35 Atunci nu mai este buna nici pentru pamînt, nici pentru gunoi, ci este aruncata afara. Cine are urechi de auzit, sa auda.``