Isaia

Capitol 64

1 O! de ai despica cerurile, si Te-ai pogorî, s'ar topi muntii înaintea Ta,
2 ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa sa dea în clocot! Ti-ar cunoaste atunci vrajmasii Numele, si ar tremura neamurile înaintea Ta!
3 Cînd ai facut minuni la cari nu ne asteptam, Te-ai pogorît, si muntii s'au zguduit înaintea Ta,
4 cum niciodata nu s'a pomenit, nici nu s'a auzit vorbindu-se, si cum nici n'a vazut vreodata ochiul asa ceva: anume ca un alt dumnezeu afara de Tine sa fi facut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El.
5 Tu iesi înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umbla în caile Tale, si îsi aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mîniat, pentruca am pacatuit: vom suferi noi vecinic, sau putem fi mîntuiti?
6 Toti am ajuns ca niste necurati, si toate faptele noastre bune sînt ca o haina mînjita. Toti sîntem ofiliti ca o frunza, si nelegiuirile noastre ne iau ca vîntul.
7 u este nimeni care sa cheme Numele Tau, sau care sa se trezeasca si sa se alipeasca de Tine: de aceea ne-ai ascuns Fata Ta, si ne lasi sa pierim din pricina nelegiuirilor noastre.``
8 Dar, Doamne, Tu esti Tatal nostru; noi sîntem lutul, si Tu olarul, care ne-ai întocmit: sîntem cu totii lucrarea mînilor Tale.
9 u Te mînia prea mult, Doamne, si nu-Ti aduce aminte în veci de nelegiuire! Priveste dar, spre noi, caci toti sîntem poporul Tau.
10 Cetatile Tale cele sfinte sînt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate!
11 Casa noastra cea sfînta si slavita, în care parintii nostri cîntau laudele Tale, a ajuns prada flacarilor, si tot ce aveam mai scump a fost pustiit.
12 Dupa toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tacea Tu oare si ne vei întrista nespus de mult?``