Isaia

Capitol 17

1 Proorocie împotriva Damascului: ,,Iata, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de darîmaturi;
2 cetatile Aroerului sînt parasite, sînt date spre pasune turmelor, cari se culca nestingherite acolo.
3 S'a ispravit cu cetatuia lui Efraim, si s'a sfîrsit cu împaratia Damascului; dar ramasita Siriei va fi ca slava copiilor lui Israel, zice Domnul ostirilor.
4 ,În ziua aceea, slava lui Iacov va fi slabita, si grasimea carnii lui va pieri.
5 Se va întîmpla ca atunci cînd strînge seceratorul grîul, si bratul lui taie spicele; da, ca la strînsul spicelor în valea Refaim;
6 vor mai ramînea doar cîteva, ca la scuturatul maslinului: doua, trei masline, pe vîrful crengilor, patru sau cinci, în ramurile cu roade, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.``
7 În ziua aceea, omul se va uita spre Facatorul sau, si ochii i se vor întoarce spre Sfîntul lui Israel;
8 nu se va mai uita spre altare, cari sînt lucrarea mînilor lui, si nu va mai privi la ce au facut degetele lui, la idolii Astartei si la stîlpii închinati soarelui.
9 În ziua aceea, cetatile lui întarite vor fi ca darîmaturile din padure si de pe vîrful muntelui, parasite odinioara înaintea copiilor lui Israel: va fi o pustie!
10 Caci ai uitat pe Dumnezeul mîntuirii tale, si nu ti-ai adus aminte de Stînca scaparii tale. De aceea ti-ai sadit rasaduri placute, si ai sadit butuci straini.
11 Cînd i-ai sadit, i-ai înconjurat cu un gard, si în curînd i-ai vazut înflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai în clipa veseliei: si durerea este fara leac.
12 Vai! ce vuiet de popoare multe, cari urla cum urla marea! Ce zarva de neamuri, cari mugesc cum mugesc niste ape puternice.
13 eamurile mugesc cum mugesc apele mari... Dar cînd le mustra Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munti la suflarea vîntului, ca tarîna luata de vîrtej.
14 Îndeseara, vine o prapadenie neasteptata, si pîna dimineata, nu mai sînt! Iata partea celor ce ne jupoaie, si soarta celor ce ne jafuiesc.