Isaia

Capitol 57

1 Piere cel neprihanit, si nimanui nu -i pasa; se duc oamenii de bine si nimeni nu ia aminte ca din pricina rautatii este luat cel neprihanit.
2 El întra în pace în groapa lui: cel ce umbla pe drumul cel drept, se odihneste în culcusul lui.
3 ,,Dar voi, apropiati-va încoace fii ai vrajitoarei, samînta precurvarului si a curvei!
4 De cine va bateti voi joc? Împotriva cui va deschideti voi gura larg, si scoateti limba? Nu sînteti voi niste copii ai pacatului, o samînta a minciunii,
5 care se încalzeste pentru idoli supt orice copac verde, care junghie pe copii în vai, supt crapaturile stîncilor?
6 În pietrele lustruite din pîraie este partea ta de mostenire, ele sînt soarta ta; lor le torni si jertfe de bautura, si le aduci daruri de mîncare: ,Pot Eu sa fiu nesimtitor la lucrul acesta?
7 Pe un munte înalt si ridicat îti faci culcusul; tot acolo te sui sa aduci jertfe.
8 Îti pui pomenirea în dosul usii si usiorilor; caci, departe de Mine, îti ridici învelitoarea si te sui în pat, îti largesti culcusul, si faci legamînt cu ei, îti place legatura cu ei, si iei seama la semnul lor.
9 Te duci la împarat cu untdelemn, îti înmultesti miresmele, îti trimeti solii departe, si te pleci pîna la locuinta mortilor.
10 bosesti mergînd, si nu zici: ,Încetez!` Tot mai gasesti putere în mîna ta: De aceea nu te doboara întristarea.
11 Si de cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasa, de nu ti-ai adus aminte, si nu ti -a pasat de Mine? Si Eu tac, si înca de multa vreme: de aceea nu te temi tu de Mine.
12 Dar acum îti voi da pe fata neprihanirea, si faptele tale nu-ti vor folosi!
13 Si atunci sa strigi, si sa te izbaveasca multimea idolilor tai! Caci îi va lua vîntul pe toti, o suflare îi va ridica. Dar celce se încrede în Mine va mosteni tara, si va stapîni muntele Meu cel sfînt.`` -
14 Si El zice: ,,Croiti, croiti drum, pregatiti calea, luati orice piedica din calea poporului Meu!
15 Caci asa vorbeste Cel Prea Înalt, a carui locuinta este vecinica si al carui Nume este sfînt. ,Eu locuiesc în locuri înalte si în sfintenie; dar sînt cu omul zdrobit si smerit, ca sa înviorez duhurile smerite, si sa îmbarbatez inimile zdrobite.
16 u vreau sa cert în veci, nici sa tin o mînie necurmata, cînd înaintea Mea cad în lesin duhurile, si sufletele pe cari le-am facut.
17 Din pricina pacatului lacomiei lui, M'am mîniat si l-am lovit, M'am ascuns, în supararea Mea, si cel razvratit a urmat si mai mult pe caile inimii lui.
18 I-am vazut caile, si totus îl voi tamadui; îl voi calauzi, si -l voi mîngîia, pe el si pe ceice plîng împreuna cu el.
19 Voi pune lauda pe buze: ,Pace, pace celui de departe si celui de aproape! -zice Domnul-Da Eu îl voi tamadui!
20 Dar cei rai sînt ca marea înfuriata, care nu se poate linisti, si ale carei ape arunca afara noroi si mîl.``
21 ,,Cei rai n'au pace`` zice Dumnezeul meu. -