Facerea - Geneza

Capitol 24

1 Avraam era batrîn, înaintat în vîrsta; si Domnul binecuvîntase pe Avraam în orice lucru.
2 Avraam a zis celui mai batrîn rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: ,,Pune-ti te rog, mîna subt coapsa mea;
3 si te voi pune sa juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului si Dumnezeul pamîntului, ca nu vei lua fiului meu o nevasta dintre fetele Cananitilor, în mijlocul carora locuiesc,
4 ci te vei duce în tara si la rudele mele sa iei nevasta fiului meu Isaac.``
5 Robul i -a raspuns: ,,Poate ca femeia n'are sa vrea sa ma urmeze în tara aceasta; va trebui sa duc oare pe fiul tau în tara de unde ai iesit tu?``
6 Avraam i -a zis: ,,Sa nu care cumva sa duci pe fiul meu acolo!
7 Domnul, Dumnezeul cerului, care m'a scos din casa tatalui meu si din patria mea, care mi -a vorbit si mi -a jurat, zicînd: ,,Semintei tale voi da tara aceasta,`` va trimete pe Îngerul Sau înaintea ta; si de acolo vei lua o nevasta fiului meu.
8 Daca femeia nu va vrea sa te urmeze, vei fi dezlegat de juramîntul acesta, pe care te pun sa -l faci. Cu nici un chip sa nu duci însa acolo pe fiul meu.``
9 Robul si -a pus mîna subt coapsa stapînului sau Avraam, si i -a jurat ca are sa pazeasca aceste lucruri.
10 Robul a luat zece camile dintre camilele stapînului sau, si a plecat, avînd cu el toate lucrurile de pret ale stapînului sau. S'a sculat, si a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.
11 A lasat camilele sa se odihneasca, în genunchi, afara din cetate, lînga o fîntîna. Era seara, pe vremea cînd ies femeile sa scoata apa.
12 Si a zis: ,,Doamne, Dumnezeul stapînului meu Avraam! Te rog, da-mi izbînda astazi, si îndura-Te de stapînul meu Avraam.
13 Iata, stau lînga izvorul acesta de apa, si fetele oamenilor din cetate vin sa scoata apa.
14 Fa ca fata careia îi voi zice: ,,Pleaca-ti vadra, te rog, ca sa beau,`` si care va raspunde: ,,Bea, si am sa dau de baut si camilelor tale,`` sa fie aceea, pe care ai rînduit -o Tu pentru robul Tau Isaac! Si prin aceasta voi cunoaste ca Te-ai îndurat de stapînul meu.``
15 u sfîrsise el înca de vorbit, si -a iesit, cu vadra pe umar, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcai, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.
16 Fata era foarte frumoasa; era fecioara, si nici un barbat n'avusese legaturi cu ea. Ea s'a pogorît la izvor, si -a umplut vadra si s'a suit iaras.
17 Robul a alergat înaintea ei, si a zis: ,,Da-mi, te rog, sa beau putina apa din vadra ta.``
18 ,,Bea, domnul meu,`` a raspuns ea. Si s'a grabit de a plecat vadra pe mîna, si i -a dat sa bea.
19 Dupa ce i -a dat si a baut de s'a saturat, a zis: ,,Am sa scot apa si pentru camilele tale, pîna vor bea si se vor satura.``
20 A varsat în graba vadra în adapatoare, si a alergat iaras la fîntîna ca sa scoata apa; si a scos pentru toate camilele lui.
21 mul o privea cu mirare si fara sa zica nimic, ca sa vada daca Domnul a facut sa -i izbuteasca sau nu calatoria.
22 Cînd s'au saturat camilele de baut, omul a luat o veriga de aur, de greutatea unei jumatati de siclu si doua bratari, grele de zece sicli de aur.
23 Si a zis: ,,A cui fata esti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatalui tau, ca sa ramînem peste noapte?``
24 Ea a raspuns: ,,Eu sînt fata lui Betuel, fiul Milcai si al lui Nahor.``
25 Si i -a zis mai departe: ,,Avem paie si nutret din belsug, si este si loc de gazduit peste noapte.``
26 Atunci omul a plecat capul, si s'a aruncat cu fata la pamînt înaintea Domnului,
27 zicînd: ,,Binecuvîntat sa fie Domnul, Dumnezeul stapînului meu Avraam, care n'a parasit îndurarea si credinciosia Lui fata de stapînul meu! Domnul m'a îndreptat în casa fratilor stapînului meu.``
28 Fata a alergat si a istorisit mamei sale acasa cele întîmplate.
29 Rebeca avea un frate, numit Laban. Si Laban a alergat afara la omul acela, la izvor.
30 Vazuse veriga si bratarile în mînile sorei sale, si auzise pe soru-sa Rebeca spunînd: ,,Asa mi -a vorbit omul acela.`` A venit dar la omul acela, care statea lînga camile la izvor,
31 si a zis: ,,Vino, binecuvîntatul Domnului! Pentruce stai afara? Am pregatit casa, si am pregatit un loc pentru camile.``
32 mul a intrat în casa. Laban a pus sa descarce camilele, a dat paie si nutret camilelor si a adus apa pentru spalat picioarele omului aceluia si ale oamenilor cari erau cu el.
33 Apoi, i -a dat sa manînce. Dar el a zis: ,,Nu manînc pîna nu voi spune ce am de spus.`` ,,Vorbeste!`` a zis Laban.
34 Atunci el a zis: ,,Eu sînt robul lui Avraam.
35 Domnul a umplut de binecuvîntari pe stapînul meu, care a ajuns la mare propasire. I -a dat oi si boi, argint si aur, robi si roabe, camile si magari.
36 Sara, nevasta stapînului meu, a nascut, la batrîneta, un fiu stapînului meu; si lui i -a dat el tot ce are.
37 Stapînul meu m'a pus sa jur, si a zis: ,,Sa nu iei fiului meu o nevasta dintre fetele Cananitilor, în tara carora locuiesc;
38 ci sa te duci în casa tatalui meu si la rudele mele, ca deacolo sa iei nevasta fiului meu.``
39 Eu am zis stapînului meu: ,,Poateca femeia n'are sa vrea sa ma urmeze.``
40 Si el mi -a raspuns: ,,Domnul, înaintea caruia umblu, va trimete pe Îngerul Sau cu tine, si-ti va da izbînda în calatorie, si vei lua fiului meu o nevasta din rudele si din casa tatalui meu.
41 Vei fi deslegat de juramîntul pe care mi -l faci, daca te vei duce la rudele mele; si daca nu ti -o vor da, vei fi deslegat de juramîntul pe care mi -l faci.``
42 Eu am ajuns azi la izvor, si am zis: ,,Doamne, Dumnezeul stapînului meu Avraam, daca binevoiesti sa-mi dai izbînda în calatoria pe care o fac,
43 iata, eu stau la izvorul de apa, si fata care va iesi sa scoata apa, si careia îi voi zice: ,,Da-mi, te rog, sa beau putina apa din vadra ta,``
44 si care îmi va raspunde: ,,Bea tu însuti, si voi da de baut si camilelor tale,`` fata aceea sa fie nevasta pe care a rînduit -o Domnul pentru fiul stapînului meu!``
45 Înainte de a sfîrsi de vorbit în inima mea, iata ca a iesit Rebeca, cu vadra pe umar, s'a coborît la izvor, si a scos apa. Eu i-am zis: ,,Da-mi sa beau, te rog.``
46 Ea s'a grabit, si -a plecat vadra deasupra umarului, si a zis: ,,Bea, si voi da de baut si camilelor tale.`` Am baut, si a dat de baut si camilelor mele.
47 Eu am întrebat -o, si am zis: ,,A cui fata esti?`` Ea a raspuns: ,,Sînt fata lui Betuel, fiul lui Nahor si al Milcai.`` I-am pus veriga în nas, si bratarile la mîni.
48 Apoi am plecat capul, m'am aruncat cu fata la pamînt înaintea Domnului, si am binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul stapînului meu Avraam, ca m'a calauzit pe calea cea dreapta, ca sa iau pe fata fratelui stapînului meu pentru fiul lui.
49 Acum, daca voiti sa aratati bunavointa si credinciosie fata de stapînul meu, spuneti-mi; daca nu, spuneti-mi iaras, ca sa ma îndrept la dreapta sau la stînga.``
50 Laban si Betuel, drept raspuns, au zis: ,,Dela Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ti mai putem spune nici rau nici bine.
51 Iata, Rebeca este înaintea ta; ia -o si du-te, ca sa fie nevasta fiului stapînului tau, cum a spus Domnul.``
52 Cînd a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s'a aruncat cu fata la pamînt înaintea Domnului.
53 Si robul a scos scule de argint, scule de aur, si îmbracaminte, pe cari le -a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui sau si mamei sale.
54 Dupa aceea, au mîncat si au baut, el si oamenii cari erau împreuna cu el si s'au culcat. Dimineata cînd s'au sculat, robul a zis: ,,Lasati-ma sa ma întorc la stapînul meu.``
55 Fratele si mama fetei au zis: ,,Fata sa mai ramîna cîtva timp cu noi, macar vreo zece zile: pe urma, poate sa plece.``
56 El le -a raspuns: ,,Nu ma opriti, fiindca Domnul mi -a dat izbînda în calatoria mea; lasati-ma sa plec, si sa ma duc la stapînul meu.``
57 Atunci ei au raspuns: ,,Sa chemam pe fata, si s'o întrebam.``
58 Au chemat dar pe Rebeca, si i-au zis: ,,Vrei sa te duci cu omul acesta?`` ,,Da, vreau,`` a raspuns ea.
59 Si au lasat pe sora lor Rebeca sa plece cu doica ei, cu robul lui Avraam si cu oamenii lui.
60 Au binecuvîntat pe Rebeca, si i-au zis: ,,O, sora noastra, sa ajungi mama a mii de zeci de mii, si samînta ta sa stapîneasca cetatile vrajmasilor sai!``
61 Rebeca s'a sculat, împreuna cu slujnicele ei, au încalecat pe camile, si au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca, si a plecat.
62 Isaac se întorsese dela fîntîna ,,Lahai-Roi,`` caci locuia în tara de meazazi.
63 Într'o seara, cînd Isaac iesise sa cugete în taina pe cîmp, a ridicat ochii, si s'a uitat; si iata ca veneau niste camile.
64 Rebeca a ridicat si ea ochii, a vazut pe Isaac, si s'a dat jos de pe camila.
65 Si a zis robului: ,,Cine este omul acesta, care vine înaintea noastra pe cîmp?`` Robul a raspuns: ,,Este stapînul meu!`` Atunci ea si -a luat mahrama, si s'a acoperit.
66 Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe cari le facuse.
67 Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, si el a iubit -o. Astfel a fost mîngîiat Isaac pentru pierderea mamei sale.