Iov
Capitol 7
1 Soarta omului pe pamînt este ca a unui ostas, si zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.
2 Cum suspina robul dupa umbra, cum îsi asteapta muncitorul plata,
3 asa am eu parte de luni de durere, si partea mea sînt nopti de suferinta.
4 Ma culc, si zic: ,Cînd ma voi scula? Cînd se va sfîrsi noaptea?` Si ma satur de framîntari pîna în revarsatul zorilor.
5 Trupul mi se acopere cu viermi si cu o coaja pamîntoasa, pielea-mi crapa si se desface.
6 Zilele mele sboara mai iuti decît suveica tesatorului, se duc si nu mai am nicio nadejde!
7 Adu-Ti aminte, Dumnezeule, ca viata mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
8 chiul, care ma priveste, nu ma va mai privi; ochiul tau ma va cauta, si nu voi mai fi.
9 Cum se risipeste norul si trece, asa nu se va mai ridica celce se pogoara în Locuinta mortilor!
10 u se va mai întoarce în casa lui, si nu-si va mai cunoaste locul în care locuia.
11 De aceea nu-mi voi tinea gura, ci voi vorbi în nelinistea inimii mele, ma voi tîngui în amaraciunea sufletului meu.
12 are o mare sînt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus straja în jurul meu?
13 Cînd zic: ,Patul ma va usura, culcusul îmi va alina durerile,`
14 atunci ma înspaimînti prin visuri, ma îngrozesti prin vedenii.
15 Ah! as vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase!
16 Le dispretuiesc!... nu voi trai în veci... Lasa-ma, caci doar o suflare mi -i viata!
17 Ce este omul, ca sa-Ti pese atît de mult de el, ca sa iei seama la el,
18 sa -l cercetezi în toate diminetile, si sa -l încerci în toate clipele?
19 Cînd vei înceta odata sa ma privesti? Cînd îmi vei da ragaz sa-mi înghit scuipatul?
20 Daca am pacatuit, ce pot sa-Ti fac, Pazitorul oamenilor? Pentruce m'ai pus tinta sagetilor Tale, de am ajuns o povara chiar pentru mine însumi?
21 Pentruce nu-mi ierti pacatul, si pentruce nu-mi uiti faradelegea? Caci voi adormi în tarîna, si cînd ma vei cauta, nu voi mai fi!``