Iov

Capitol 24

1 Pentruce nu pazeste Cel Atotputernic vremurile de judecata, si dece nu vad ceice -L cunosc zilele Lui de pedeapsa?
2 Sînt unii cari muta hotarele, fura turmele, si le pasc;
3 iau magarul orfanului, iau zalog vaca vaduvei;
4 îmbrîncesc din drum pe cei lipsiti, silesc pe toti nenorocitii din tara sa se ascunda.
5 Si acestia, ca magarii salbatici din pustie, ies dimineata la lucru sa caute hrana, si în pustie trebuie sa caute pînea pentru copiii lor.
6 Taie nutretul care a mai ramas pe cîmp, culeg ciorchinele ramase pe urma culegatorilor în via celui nelegiuit.
7 Îi apuca noaptea în umezeala, fara îmbracaminte, fara învelitoare împotriva frigului.
8 Îi patrunde ploaia muntilor, si, neavînd alt adapost, se ghemuiesc lînga stînci.
9 Aceia smulg pe orfan dela tîta, iau zalog tot ce are saracul.
10 Si saracii umbla goi de tot, fara îmbracaminte, strîng snopii si -s flamînzi;
11 în gradinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calca teascul, si le este sete;
12 în cetati se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor raniti striga... Si Dumnezeu nu ia seama la aceste miselii!
13 Altii sînt vrajmasi ai luminii, nu cunosc caile ei, nu umbla pe cararile ei.
14 Ucigasul se scoala în revarsatul zorilor, ucide pe cel sarac si lipsit, si noaptea fura.
15 chiul preacurvarului pîndeste amurgul: ,Nimeni nu ma va vedea,` zice el, si îsi pune o mahrama pe fata.
16 oaptea sparg casele, ziua stau închisi; se tem de lumina.
17 Pentru ei, dimineata este umbra mortii, si cînd o vad, simt toate spaimele mortii.
18 Dar nelegiuitul aluneca usor pe fata apelor, pe pamînt n'are decît o parte blestemata, si niciodata n'apuca pe drumul celor vii!
19 Cum sorb seceta si caldura apele zapezii, asa înghite locuinta mortilor pe cei ce pacatuiesc.
20 Pîntecele mamei îl uita, viermii se ospateaza cu el, nimeni nu-si mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfarîmat ca un copac,
21 el, care prada pe femeia stearpa si fara copii, el care nu face nici un bine vaduvei!...
22 Si totus, Dumnezeu prin puterea Lui lungeste zilele celor sîlnici, si iata -i în picioare cînd nu mai trageau nadejde de viata;
23 El le da liniste si încredere, are privirile îndreptate spre caile lor.
24 S'au ridicat; si într'o clipa nu mai sînt, cad, mor ca toti oamenii, sînt taiati ca spicele coapte.
25 u este asa? Cine ma va dovedi de minciuna, cine-mi va nimici cuvintele mele?``