Iov

Capitol 17

1 Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, ma asteapta mormîntul.
2 Sînt înconjurat de batjocoritori, si ochiul meu trebuie sa priveasca spre ocarile lor.
3 Pune-Te singur zalog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea raspunde pentru mine?
4 Caci le-ai încuiat inima în fata priceperii. De aceea nici nu -i vei lasa sa biruie.
5 Cine da pe prieteni sa fie pradati, copiilor aceluia li se vor topi ochii.
6 M'a facut de basmul oamenilor, si ca unul pe care -l scuipi în fata!
7 chiul mi se întuneca de durere; toate madularele mele sînt ca o umbra.
8 amenii fara prihana sînt înmarmuriti de aceasta, si cel nevinovat se rascoala împotriva celui nelegiuit.
9 Cel fara prihana ramîne totus tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întareste tot mai mult.
10 Dar voi toti, întoarceti-va, veniti iaras cu cuvîntarile voastre, si va voi arata ca între voi niciunul nu e întelept.
11 Ce! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea facute cu atîta iubire în inima mea...
12 Si ei mai spun ca noaptea este zi, ca se apropie lumina, cînd întunerecul a si venit!
13 Cînd Locuinta mortilor o astept ca locuinta, cînd în întunerec îmi voi înalta culcusul;
14 cînd strig gropii: ,Tu esti tatal meu!` Si viermilor: ,Voi sînteti mama si sora mea!`
15 Unde mai este atunci nadejdea mea? Si cine mai poate vedea nadejdea mea?
16 Ea se va pogorî cu mine la portile locuintei mortilor, cînd vom merge împreuna. sa ne odihnim în tarîna.``