Iov

Capitol 29

1 Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, si a zis:
2 ,,Oh! cum nu pot sa fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd ma pazea Dumnezeu,
3 cînd candela Lui stralucea deasupra capului meu, si Lumina lui ma calauzea în întunerec!
4 Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
5 cînd Cel Atotputernic înca era cu mine, si cînd copiii mei stateau în jurul meu;
6 cînd mi se scaldau pasii în smîntîna, si stînca varsa lînga mine pîraie de untdelemn!
7 Daca ieseam sa ma duc la poarta cetatii, si daca îmi pregateam un scaun în piata,
8 tinerii se trageau înapoi la apropierea mea, batrînii se sculau si stateau în picioare.
9 Mai marii îsi opriau cuvîntarile, si îsi puneau mîna la gura.
10 Glasul capeteniilor tacea, si li se lipea limba de cerul gurii.
11 Urechea care ma auzea, ma numea fericit, ochiul care ma vedea ma lauda.
12 Caci scapam pe saracul care cerea ajutor, si pe orfanul lipsit de sprijin.
13 Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima vaduvei.
14 Ma îmbracam cu dreptatea si -i slujeam de îmbracaminte, neprihanirea îmi era manta si turban.
15 rbului îi eram ochi, si schiopului picior.
16 Celor nenorociti le eram tata, si cercetam pricina celui necunoscut.
17 Rupeam falca celui nedrept, si -i smulgeam prada din dinti.
18 Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19 Apa va patrunde în radacinile mele, roua va sta toata noaptea peste ramurile mele.
20 Slava mea va înverzi neîncetat, si arcul îmi va întineri în mîna.`
21 amenii ma ascultau si asteptau, taceau înaintea sfaturilor mele.
22 Dupa cuvîntarile mele, niciunul nu raspundea, si cuvîntul meu era pentru toti o roua binefacatoare.
23 Ma asteptau ca pe ploaie, cascau gura ca dupa ploaia de primavara.
24 Cînd li se muia inima, le zîmbeam. si nu puteau izgoni seninatatea de pe fruntea mea.
25 Îmi placea sa ma duc la ei, si ma asezam în fruntea lor; eram ca un împarat în mijlocul unei ostiri, ca un mîngîietor lînga niste întristati.