Iov

Capitol 30

1 Si acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai caror parinti nu -i socoteam vrednici sa -i pun printre cînii turmei mele.
2 Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare sa ajunga la batrîneta?
3 Sfrijiti de saracie si foame, fug în locuri uscate, de multa vreme parasite si pustii.
4 Smulg ierburile salbatice de lînga copacei, si n'au ca pîne de cît radacina de bucsau.
5 Sînt izgoniti din mijlocul oamenilor, striga lumea dupa ei ca dupa niste hoti.
6 Locuiesc în vai îngrozitoare, în pesterile pamîntului si în stînci.
7 Urla printre stufisuri, si se aduna supt maracini.
8 Fiinte mîrsave si dispretuite, -sînt izgoniti din tara.
9 Si acum, astfel de oameni ma pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.
10 Ma urasc, ma ocolesc, ma scuipa în fata.
11 u se mai sfiesc si ma înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.
12 Ticalosii acestia se scoala la dreapta mea, si îmi împing picioarele, si îsi croiesc carari împotriva mea ca sa ma pearda.
13 Îmi nimicesc cararea si lucreaza ca sa ma prapadeasca, ei, carora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
14 Ca printr'o larga spartura strabat spre mine, se napustesc supt pocnetul darîmaturilor.
15 Ma apuca groaza. Slava îmi este spulberata ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.
16 Si acum, mi se topeste sufletul în mine, si m'au apucat zilele suferintei.
17 oaptea ma patrunde si-mi smulge oasele, durerea care ma roade nu înceteaza.
18 De taria suferintei haina îsi pierde fata, mi se lipeste de trup ca o camasa.
19 Dumnezeu m'a aruncat în noroi, si am ajuns ca tarîna si cenusa.
20 Strig catre Tine, si nu-mi raspunzi; stau în picioare, si nu ma vezi.
21 Esti fara mila împotriva mea, lupti împotriva mea cu taria mînii Tale.
22 Ma ridici, îmi dai drumul pe vînt, si ma nimicesti cu suflarea furtunii.
23 Caci stiu ca ma duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toti cei vii.
24 Dar cel ce se prabuseste nu-si întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?
25 u plîngeam eu pe cel amarît? N'avea inima mea mila de cel lipsit?
26 Ma asteptam la fericire, si cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trageam nadejde de lumina, si cînd colo, a venit întunerecul.
27 Îmi ferb maruntaiele fara încetare, m'au apucat zilele de durere.
28 Umblu înegrit, dar nu de soare. Ma scol în plina adunare, si strig ajutor.
29 Am ajuns frate cu sacalii, tovaras cu strutii.
30 Pielea mi se înegreste si cade, iar oasele îmi ard si se usuca.
31 Arfa mea s'a prefacut în instrument de jale, si cavalul meu scoate sunete plîngatoare.