Iov

Capitol 41

1 Poti tu sa prinzi Leviatanul cu undita? Sau sa -i legi limba cu o funie?
2 Îi vei putea petrece papura prin nari? Sau sa -i strapungi cu un cîrlig falca?
3 Îti va face el multe rugaminti? Îti va vorbi el cu un glas dulce?
4 Va face el un legamînt cu tine. ca sa-ti fie rob pe vecie?
5 Te vei juca tu cu el ca si cu o pasare? Îl vei lega tu, ca sa-ti înveselesti fetele?
6 Fac pescarii negot cu el? Îl împart ei între negustori?
7 Îi vei acoperi pielea cu tepuse, si capul cu cangi?
8 Ridica-ti numai mîna împotriva lui, si nu-ti va mai veni gust sa -l lovesti.
9 Iata ca esti înselat în asteptarea ta de a -l prinde: numai sa -l vezi, si cazi la pamînt!
10 imeni nu este atît de îndraznet ca sa -l întarîte. Cine Mi s'ar împotrivi în fata?
11 Cui sînt dator, ca sa -i platesc? Supt cer totul este al Meu.
12 Vreau sa mai vorbesc iaras de madularele lui, si de taria lui, si de frumusetea întocmirii lui.
13 Cine -i va putea ridica vesmîntul? Cine va putea patrunde între falcile lui?
14 Cine va putea deschide portile gurii lui? Sirurile dintilor lui cît sînt de înspaimîntatoare!
15 Scuturile lui marete si puternice, sînt unite împreuna ca printr'o pecete;
16 se tin unul de altul, si nici aerul n'ar putea trece printre ele.
17 Sînt ca niste frati cari se îmbratiseaza, se apuca, si ramîn nedespartiti.
18 Stranuturile lui fac sa straluceasca lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.
19 Din gura lui tîsnesc flacari, scapara schintei de foc din ea.
20 Din narile lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o caldare fierbinte.
21 Suflarea lui aprinde carbunii, si gura lui arunca flacari.
22 Taria lui sta în grumaz, si înaintea lui sare groaza.
23 Partile lui cele carnoase se tin împreuna, ca turnate pe el, neclintite.
24 Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moara care sta dedesupt.
25 Cînd se scoala el, tremura vitejii, si spaima îi pune pe fuga.
26 Degeaba este lovit cu sabia; caci sulita, sageata si pavaza nu folosesc la nimic.
27 Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.
28 Sageata nu -l pune pe fuga, pietrele din prastie sînt ca pleava pentru el.
29 u vede în ghioaga decît un fir de pai, si rîde la suieratul sagetilor.
30 Supt pîntecele lui sînt tepi ascutiti: ai zice ca este o grapa întinsa peste noroi.
31 Face sa clocoteasca fundul marii ca un cazan, si -l clatina ca pe un vas plin cu mir.
32 În urma el lasa o carare luminoasa; si adîncul pare ca pletele unui batrîn.
33 Pe pamînt nimic nu -i este stapîn; este facut, ca sa nu se teama de nimic.
34 Priveste cu dispret tot ce este înaltat, este împaratul celor mai mîndre dobitoace.``