1 Regi

Capitol 3

1 Solomon s'a încuscrit cu Faraon, împaratul Egiptului. A luat de nevasta pe fata lui Faraon, si a adus -o în cetatea lui David, pîna si -a ispravit de zidit casa lui, casa Domnului, si zidul dimprejurul Ierusalimului.
2 Poporul nu aducea jertfe decît pe înaltimi, caci pîna pe vremea aceasta nu se zidise înca o casa în Numele Domnului.
3 Solomon iubea pe Domnul, si se tinea de obiceiurile tatalui sau David. Numai ca aducea jertfe si tamîie pe înaltimi.
4 Împaratul s'a dus la Gabaon sa aduca jertfe acolo, caci era cea mai însemnata înaltime. Solomon a adus o mie de arderi de tot pe altar.
5 La Gabaon, Domnul S'a aratat în vis lui Solomon noaptea, si Dumnezeu i -a zis: ,,Cere ce vrei sa-ti dau.``
6 Solomon a raspuns: ,,Tu ai aratat o mare bunavointa fata de robul Tau David, tatal meu, pentruca umbla înaintea Ta în credinciosie, în dreptate si în curatie de inima fata de Tine; i-ai pastrat aceasta mare buna vointa, si i-ai dat un fiu, care sade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astazi.
7 Acum Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tau sa împarateasca în locul tatalui meu David; si eu nu sînt decît un tînar, nu sînt încercat.
8 Robul Tau este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numarat, din pricina multimii lui.
9 Da dar robului Tau o inima priceputa, ca sa judece pe poporul Tau, sa deosebeasca binele de rau! Caci cine ar putea sa judece pe poporul Tau, pe poporul acesta asa de mare la numar!``
10 Cererea aceasta a lui Solomon a placut Domnului.
11 Si Dumnezeu a zis: ,,Fiindca lucrul acesta îl ceri, fiindca nu ceri pentru tine nici viata lunga, nici bogatii, nici moartea vrajmasilor tai, ci ceri pricepere, ca sa faci dreptate,
12 voi face dupa cuvîntul tau. Îti voi da o inima înteleapta si priceputa, asa cum n'a fost nimeni înaintea ta si nu se va scula nimeni niciodata ca tine.
13 Mai mult, îti voi da si ce n'ai cerut: bogatii si slava, asa încît în tot timpul vietii tale nu va fi niciun împarat ca tine.
14 Si daca vei umbla în caile Mele, pazind legile si poruncile Mele, cum a facut David, tatal tau, îti voi lungi zilele.``
15 Solomon s'a desteptat. Acesta a fost visul. Solomon s'a întors la Ierusalim, si s'a înfatisat înaintea chivotului legamîntului Domnului. A adus arderi de tot si jertfe de multamire, si a dat un ospat tuturor slujitorilor lui.
16 Atunci au venit doua femei curve la împarat, si s'au înfatisat înaintea lui.
17 Una din femei a zis: ,,Rogu-ma, domnul meu, eu si femeia aceasta locuiam în aceeas casa, si am nascut lînga ea în casa.
18 Dupa trei zile, femeia aceasta a nascut si ea. Locuiam împreuna, niciun strain nu era cu noi în casa, nu eram decît noi amîndoua.
19 Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentruca se culcase peste el.
20 Ea s'a sculat pela mijlocul noptii, a luat pe fiul meu de lînga mine, pe cînd dormea roaba ta, si l -a culcat la sînul ei: iar pe fiul ei, care murise, l -a culcat la sînul meu.
21 Dimineata, m'am sculat sa dau tîta copilului; si iata ca era mort. M'am uitat cu luare-aminte la el dimineata; si iata ca nu era fiul meu, pe care -l nascusem.``
22 Cealalta femeie a zis: ,,Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tau cel mort.`` Dar cea dintîi a raspuns: ,,Ba nicidecum! fiul tau este cel mort, iar fiul meu este cel viu.`` Asa au vorbit ele înaintea împaratului.
23 Împaratul a zis: ,,Una zice: ,Fiul meu este cel viu, iar fiul tau este cel mort.` Si cealalta zice: ,Ba nicidecum! fiul tau este cel mort, iar fiul meu este cel viu.``
24 Apoi a adaugat: ,,Aduceti-mi o sabie.`` Au adus o sabie înaintea împaratului.
25 Si împaratul a zis: ,,Taiati în doua copilul cel viu, si dati o jumatate uneia si o jumatate celeilalte.``
26 Atunci femeia al carei copil era viu, a simtit ca i se rupe inima pentru copil, si a zis împaratului: ,,Ah! domnul meu, da -i mai bine ei copilul cel viu, si nu -l omorî!`` Dar cealalta a zis: ,,Sa nu fie nici al meu nici al tau; taiati -l!``
27 Si împaratul, luînd cuvîntul, a zis: ,,Dati celei dintîi copilul cel viu, si nu -l omorîti. Ea este mama lui.``
28 Tot Israelul a auzit de hotarîrea pe care o rostise împaratul. Si s'au temut de împarat, caci au vazut ca întelepciunea lui Dumnezeu era în el, povatuindu -l în judecatile lui.