2 Samuel

Capitol 22

1 David a îndreptat catre Domnul cuvintele acestei cîntari, dupa ce Domnul l -a izbavit din mîna tuturor vrajmasilor lui si din mîna lui Saul.
2 El a zis: ,,Domnul este stînca mea, cetatuia mea, Izbavitorul meu.
3 Dumnezeu este stînca mea, la care gasesc un adapost, scutul meu si puterea... care ma mîntuieste, turnul...... meu cel înalt si scaparea... mea. Mîntuitorule! Tu ma scapi de sîlnicie.
4 Eu chem pe Domnul cel vrednic de lauda, si sînt izbavit de vramasii mei.
5 Caci valurile mortii ma înconjurasera, sivoaiele nimicirii ma înspaimîntasera;
6 legaturile mormîntului ma înconjurasera, laturile mortii ma prinsesera.
7 În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locasul Lui, El mi -a auzit glasul, si strigatul meu a ajuns la urechile Lui.
8 Atunci pamîntul s'a cutremurat si s'a clatinat, temeliile cerului s'au miscat si s'au zguduit, pentruca El Se mîniase.
9 Fum se ridica din narile Lui, si un foc mistuitor iesea din gura Lui: carbuni aprinsi tîsneau din ea.
10 A plecat cerurile, si S'a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.
11 Calarea pe un heruvim, si sbura, venea pe aripile vîntului;
12 era înconjurat cu întunerecul ca si cu un cort, era înconjurat cu gramezi de ape si cu nori întunecosi.
13 Din stralucirea care era înaintea Lui schinteiau carbuni de foc.
14 Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a facut sa -I rasune glasul;
15 a aruncat sageti si a risipit pe vrajmasii mei, a aruncat fulgerul, si i -a pus pe fuga.
16 Fundul marii s'a vazut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflarii narilor Lui.
17 El si -a întins mîna de sus din înaltime, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari;
18 m'a izbavit de protivnicul meu cel puternic, de vrajmasii mei cari erau mai tari decît mine.
19 Ei ma prinsesera în ziua strîmtorarii mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
20 El m'a scos la loc larg. El m'a mîntuit, pentruca ma iubeste.
21 Domnul mi -a rasplatit dupa nevinovatia mea, mi -a facut dupa curatia mînilor mele;
22 caci am pazit caile Domnului, nu m'am facut vinovat fata de Dumnezeul meu.
23 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, si nu m'am departat dela legile Lui.
24 Am fost fara vina înaintea Lui, m'am pazit de faradelegea mea.
25 De aceea Domnul mi -a rasplatit nevinovatia mea, dupa curatia mea înainte Lui.
26 Cu cel bun Tu esti bun, cu omul drept Te porti dupa dreptate,
27 cu cel curat esti curat, cu cel îndaratnic Te porti dupa îndaratnicia lui.
28 Tu mîntuiesti pe poporul care se smereste, si cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri.
29 Da, Tu esti lumina mea, Doamne! Domnul lumineaza întunerecul meu.
30 Cu Tine ma napustesc asupra unei osti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.
31 Caile lui Dumnezeu sînt desavîrsite, cuvîntul Domnului este curatit; El este un scut pentru toti cei ce cauta adapost în El.
32 Caci cine este Dumnezeu, afara de Domnul? Si cine este o stînca, afara de Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu este cetatuia mea cea tare, si El ma calauzeste pe calea cea dreapta....
34 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, si El ma aseaza pe locurile mele cele înalte.
35 Îmi deprinde mînile la lupta, si bratele mele întind arcul de arama.
36 Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, si ajung mare prin bunatatea Ta.
37 Largesti drumul supt pasii mei, si picioarele mele nu se clatina.
38 Urmaresc pe vrajmasii mei, si -i nimicesc, nu ma întorc pîna nu -i nimicesc.
39 Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoala; cad subt picioarele mele.
40 Tu ma încingi cu putere pentru lupta, rapui subt mine pe protivnicii mei.
41 Faci pe vrajmasii mei sa dea dosul înaintea mea, si nimicesc pe ceice ma urasc.
42 Se uita în jurul lor, si nu -i cine sa -i scape. Striga catre Domnul dar nu le raspunde!
43 Îi pisez ca pulberea pamîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe ulite.
44 Ma scapi din neîntelegerile poporului meu; ma pastrezi drept capetenie a neamurilor; un popor... pe care nu -l cunosteam îmi este supus.
45 Fiii strainului ma lingusesc; ma asculta la cea dintîi porunca.
46 Fiii strainului lesina dela inima, tremura cînd ies afara din cetatuie.
47 Traiasca Domnul, si binecuvîntata sa fie Stînca mea! Înaltat sa fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,
48 Dumnezeu, care este razbunatorul meu, care-mi supune popoarele,
49 si care ma face sa scap de vrajmasii mei! Tu ma înalti mai pesus de protivnicii mei, ma izbavesti de omul asupritor.
50 De aceea Te voi lauda printre neamuri, Doamne! Si voi cînta spre slava Numelui Tau.
51 El da mari izbaviri împaratului Sau, si arata mila unsului Sau: lui David, si semintei... lui, pentru totdeauna.``