Romani

Capitol 4

1 Ce vom zice dar ca a capatat, prin puterea lui, stramosul nostru Avraam?
2 Daca Avraam a fost socotit neprihanit prin fapte, are cu ce sa se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
3 Caci ce zice Scriptura? ,,Avraam a crezut pe Dumnezeu, si aceasta i s'a socotit ca neprihanire.``
4 Însa, celui ce lucreaza, plata cuvenita lui i se socoteste nu ca un har, ci ca ceva datorat;
5 pe cînd, celui ce nu lucreaza, ci crede în Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit, credinta pe care o are el, îi este socotita ca neprihanire.
6 Tot astfel, si David numeste fericit pe omul acela, pe care Dumnezeu, fara fapte, îl socoteste neprihanit.
7 ,,Ferice``, zice el, ,,de aceia ale caror fara de legi sînt iertate, si ale caror pacate sînt acoperite!
8 Ferice de omul, caruia nu -i tine Domnul în seama pacatul!``
9 Fericirea aceasta este numai pentru cei taiati împrejur sau si pentru cei netaiati împrejur? Caci zicem ca lui Avraam credinta ,,i -a fost socotita ca neprihanire.``
10 Dar cum i -a fost socotita? Dupa, sau înainte de taierea lui împrejur? Nu cînd era taiat împrejur, ci cînd era netaiat împrejur.
11 Apoi a primit ca semn taierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihaniri, pe care o capatase prin credinta, cînd era netaiat împrejur. Si aceasta, pentru ca sa fie tatal tuturor celor cari cred, macar ca nu sînt taiati împrejur; ca, adica, sa li se socoteasca si lor neprihanirea aceasta;
12 si pentru ca sa fie si tatal celor taiati împrejur, adica al acelora cari, nu numai ca sînt taiati împrejur, dar si calca pe urmele credintei aceleia, pe care o avea tatal nostru Avraam, cînd nu era taiat împrejur.
13 În adevar, fagaduinta facuta lui Avraam sau semintei lui, ca va mosteni lumea, n'a fost facuta pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihaniri, care se capata prin credinta.
14 Caci, daca mostenitori sînt ceice se tin de Lege, credinta este zadarnica, si fagaduinta este nimicita;
15 pentruca Legea aduce mînie; si unde nu este o lege, acolo nu este nici calcare de lege.
16 Deaceea mostenitori sînt ceice se fac prin credinta, pentruca sa fie prin har, si pentruca fagaduinta sa fie chezasuita pentru toata samînta lui Avraam: nu numai pentru samînta aceea care este supt Lege, ci si pentru samînta aceea care are credinta lui Avraam, tatal nostru al tuturor,
17 dupacum este scris: ,,Te-am rînduit sa fii tatal multor neamuri.`` El, adica, este tatal nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviaza mortii, si care cheama lucrurile cari nu sînt, ca si cum ar fi.
18 adajduind împotriva oricarei nadejdi, el a crezut, si astfel a ajuns tatal multor neamuri, dupacum i se spusese: ,,Asa va fi samînta ta.``
19 Si, fiindca n'a fost slab în credinta, el nu s'a uitat la trupul sau, care era îmbatrînit, -avea aproape o suta de ani, -nici la faptul ca Sara nu mai putea sa aiba copii.
20 El nu s'a îndoit de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, ci, întarit prin credinta lui, a dat slava lui Dumnezeu,
21 deplin încredintat ca El ce fagaduieste, poate sa si împlineasca.
22 De aceea credinta aceasta ,,i -a fost socotita ca neprihanire.``
23 Dar nu numai pentru el este scris ca ,,i -a fost socotita ca neprihanire``;
24 ci este scris si pentru noi, carora de asemenea ne va fi socotita, noua celor ce credem în Cel ce a înviat din morti pe Isus Hristos, Domnul nostru,
25 care a fost dat din pricina faradelegilor noastre, si a înviat din pricina ca am fost socotiti neprihaniti.