Romani

Capitol 3

1 Care este deci întîietatea Iudeului, sau care este folosul taierii împrejur?
2 ricum, sînt mari. Si mai întîi de toate, prin faptul ca lor le-au fost încredintate cuvintele lui Dumnezeu.
3 Si ce are a face daca unii n'au crezut? Necredinta lor va nimici ea credinciosia lui Dumnezeu?
4 icidecum! Dimpotriva, Dumnezeu sa fie gasit adevarat si toti oamenii sa fie gasiti mincinosi, dupa cum este scris: ,,Ca sa fii gasit neprihanit în cuvintele Tale, si sa iesi biruitor cînd vei fi judecat.``
5 Dar, daca nelegiuirea noastra pune în lumina neprihanirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept cînd Îsi deslantuieste mînia? (Vorbescîn felul oamenilor.)
6 icidecum! Pentruca, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?
7 Si daca, prin minciuna mea, adevarul lui Dumnezeu straluceste si mai mult spre slava Lui, dece mai sînt eu însumi judecat ca pacatos?
8 Si de ce sa nu facem raul ca sa vina bine din el, cum pretind unii, cari ne vorbesc de rau, ca spunem noi? Osînda acestor oameni este dreapta.
9 Ce urmeaza atunci? Sîntem noi mai buni decît ei? Nicidecum. Fiindca am dovedit ca toti, fie Iudei, fie Greci, sînt supt pacat,
10 dupa cum este scris: ,,Nu este nici un om neprihanit, niciunul macar.
11 u este nici unul care sa aiba pricepere. Nu este nici unul care sa caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
12 Toti s'au abatut, si au ajuns niste netrebnici. Nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar.
13 Gîtlejul lor este un mormînt deschis; se slujesc de limbile lor ca sa însele; supt buze au venin de aspida;
14 gura le este plina de blestem si de amaraciune;
15 au picioarele grabnice sa verse sînge;
16 prapadul si pustiirea sînt pe drumul lor;
17 nu cunosc calea pacii;
18 frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.``
19 Stim însa ca tot ce spune Legea, spune celor ce sînt supt Lege, pentruca orice gura sa fie astupata, si toata lumea sa fie gasita vinovata înaintea lui Dumnezeu.
20 Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului.
21 Dar acum s'a aratat o neprihanire (Greceste: dreptate), pe care o da Dumnezeu, fara lege-despre ea marturisesc Legea si proorocii-
22 si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta în Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire.
23 Caci toti au pacatuit, si sînt lipsiti de slava lui Dumnezeu.
24 Si sînt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea, care este în Hristos Isus.
25 Pe El Dumnezeu L -a rînduit mai dinainte sa fie, prin credinta în sîngele Lui, o jertfa de ispasire, ca sa-Si arate neprihanirea Lui; caci trecuse cu vederea pacatele dinainte, în vremea în delungei rabdari a lui Dumnezeu;
26 pentruca, în vremea de acum, sa-Si arate neprihanirea Lui în asa fel în cît, sa fie neprihanit, si totus sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede în Isus.
27 Unde este dar pricina de lauda? S'a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credintei.
28 Pentruca noi credem ca omul este socotit neprihanit prin credinta, fara faptele Legii.
29 Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este si al Neamurilor? Da, este si al Neamurilor;
30 deoarece Dumnezeu este unul singur si El va socoti neprihaniti, prin credinta, pe cei taiati împrejur, si tot prin credinta si pe cei netaiati împrejur.
31 Deci, prin credinta desfiintam noi Legea? Nicidecum. Dimpotriva, noi întarim Legea.