Cântarea Cântarilor

Capitol 8

1 ! de ai fi fratele meu, care a supt la tîtele mamei mele! Cînd te-as întîlni în ulita, te-as saruta, si nimeni nu m'ar tinea de rau.
2 Te-as lua si te-as aduce la casa mamei mele; ea m'ar învata sa-ti dau sa bei vin mirositor, must din rodiile mele.
3 Mîna lui cea stînga sa fie supt capul meu, si dreapta lui sa ma îmbratiseze! -
4 Va rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stîrniti, nu treziti dragostea, pîna nu vine ea. -
5 Cine este aceea, care se suie din pustie, rezemata de iubitul ei si zicînd: ,,Te-am trezit supt mar; acolo te -a nascut mama-ta, acolo te -a nascut si te -a facut ea.`` -
6 Pune-ma ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe bratul tau; caci dragostea este tare ca moartea, si gelozia este neînduplecata ca locuinta mortilor; jarul ei este jar de foc, o flacara a Domnului.
7 Apele cele mari nu pot sa stinga dragostea, si rîurile n'ar putea s'o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n'ar avea de cît dispret.
8 Avem o sora micuta, care n'are înca tîte. Ce vom face cu sora noastra în ziua cînd îi vor veni petitorii?
9 Daca este zid, vom zidi niste zimti de argint pe ea; dar daca este usa, o vom închide cu o scîndura de cedru. -
10 Eu sînt un zid, si tîtele mele sînt ca niste turnuri; în ochii lui am fost ca una care a gasit pace.
11 Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a închiriat -o unor pazitori; si fiecare trebuia sa aduca pentru rodul ei o mie de sicli de argint.
12 Via mea, care este a mea, o pastrez eu. Tine-ti, Solomoane, cei o mie de sicli, si doua sute fie celor ce pazesc rodul! -
13 Tu, care locuiesti în gradini, niste prieteni îsi pleaca urechea la glasul tau: binevoieste si fa-ma sa -l aud! -
14 Vino repede, iubitule, ca o caprioara sau ca puiul de cerb pe muntii plini de mirozne