Cântarea Cântarilor

Capitol 2

1 Eu sînt un trandafir din Saron, un crin din vai. -
2 Ca un crin în mijlocul spinilor, asa este iubita mea între fete. -
3 Ca un mar între copacii padurii, asa este prea iubitul meu între tineri. Cu asa drag stau la umbra lui, si rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.
4 El m'a dus în casa de ospat, si dragostea era steagul fluturat peste mine.
5 Întariti-ma cu turte de struguri, înviorati-ma cu mere, caci sînt bolnava de dragostea lui.
6 Sa-si puna mîna stînga supt capul meu, si sa ma îmbratiseze cu dreapta lui! -
7 Va jur, fiice ale Ierusalimului, pe caprioarele si cerboaicele de pe cîmp: nu stîrniti, nu treziti dragostea, pîna nu vine ea! -
8 Aud glasul prea iubitului meu! Iata -l ca vine, sarind peste munti, saltînd pe dealuri.
9 Prea iubitul meu seamana cu o caprioara, sau cu puiul de cerboaica. Iata -l ca este dupa zidul nostru, se uita pe fereastra, priveste printre zabrele.
10 Prea iubitul meu vorbeste si-mi zice: Scoala-te, iubito, si vino, frumoaso!
11 Caci iata ca a trecut iarna; a încetat ploaia, si s'a dus.
12 Se arata florile pe cîmp, a venit vremea cîntarii, si se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre.
13 Se pîrguiesc roadele în smochin, si viile înflorite îsi raspîndesc mirosul. Scoala-te, iubito, si vino, frumoaso.
14 Porumbita din crapaturile stîncii, ascunsa în scobiturile prapastiilor, arata-mi fata ta, si fa-ma sa-ti aud glasul! Caci glasul tau este dulce, si fata ta placuta.
15 Prindeti-ne vulpile, vulpile cele mici, cari strica viile; caci viile noastre sînt în floare.
16 Prea iubitul meu este al meu, si eu sînt a lui; el îsi paste turma între crini.
17 Pîna la racoarea zilei, si pîna la lungirea umbrelor, întoarce-te!... Iubitule, sai ca o caprioara sau ca puiul de cerb, peste muntii ce ne despart.