Cântarea Cântarilor

Capitol 7

1 Ce frumoase îti sînt picioarele în încaltamintea ta, fata de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sînt ca niste lantisoare de pus la gît, lucrate de mînile unui mester iscusit.
2 Pîntecele tau este un pahar rotund, de unde nu lipseste vinul mirositor; trupul tau este un snop de grîu, încins cu crini.
3 Amîndoua tîtele tale sînt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei caprioare.
4 Gîtul tau este ca un turn de fildes; ochii tai sînt ca iazurile Hesbonului, de lînga poarta Bat-Rabim; nasul tau este ca turnul Libanului, care priveste spre Damasc.
5 Capul tau este cum e Carmelul, si parul capului tau este ca purpura împarateasca: pîna si un împarat ar fi înlantuit de pletele tale!...
6 Ce frumoasa si ce placuta esti, tu, iubito, în mijlocul desfatarilor!
7 Statura ta este ca finicul, si tîtele tale ca niste struguri.
8 Îmi zic: ,,Ma voi sui în finic, si -i voi apuca cracile!`` Atunci tîtele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflarii tale ca al merelor.
9 Si gura ta toarna un vin ales, care curge lin ca raspuns la desmierdarile mele, si aluneca pe buzele noastre cînd adormim!
10 Eu sînt a iubitului meu, si el doreste de mine.
11 Vino, iubitule, haidem sa iesim pe cîmp, sa mînem noaptea în sate!
12 Dis de dimineata ne vom duce la vii, sa vedem daca a înmugurit via, daca s'a deschis floarea, si daca au înflorit rodiile. Acolo îti voi da dragostea mea.
13 Mandragorele îsi raspîndesc mirosul, si deasupra usii avem tot felul de roade bune, noi si vechi, pe cari, pentru tine, iubitule, le-am pastrat.