Cântarea Cântarilor

Capitol 1

1 Cîntarea cîntarilor, facuta de Solomon.
2 Sa ma sarute cu sarutarile gurii lui! Caci toate desmierdarile tale sînt mai bune de cît vinul,
3 mirodeniile tale au un miros placut. Numele tau este ca o mireasma varsata. De aceea te iubesc pe tine fetele!
4 Trage-ma dupa tine! Si haidem sa alergam! Împaratul ma duce în odaile lui... Ne vom veseli si ne vom bucura de tine; vom lauda desmierdarile tale mai mult de cît vinul! Pe drept esti iubit.
5 Sînt neagra, dar sînt frumoasa, fiice ale Ierusalimului, cum sînt corturile Chedarului, si cum sînt covoarele lui Solomon.
6 u va uitati ca sînt asa de negricioasa, caci m'a ars soarele. Fiii mamei mele s'au mîniat pe mine, si m'au pus pazitoare la vii. Dar via frumusetii mele n'am pazit -o.
7 Spune-mi tu, pe care te iubeste inima mea, unde îti pasti oile, unde te odihnesti la amiaza? Caci de ce sa umblu ca o ratacita pe la turmele tovarasilor tai? -
8 Daca nu stii, o tu, cea mai frumoasa dintre femei, iesi pe urmele oilor, si paste-ti iezii lînga colibele pastorilor.
9 Cu iapa înhamata la carale lui Faraon, te aseman eu pe tine, scumpa mea.
10 Ce frumosi îti sînt obrajii în mijlocul lantisoarelor dela gît, si ce frumos îti este gîtul în mijlocul sirurilor de margaritare!
11 Îti vom face deci lantisoare de aur, cu stropituri de argint. -
12 Cît sta împaratul la masa lui, nardul meu îsi raspîndeste mirosul.
13 Prea iubitul meu îmi este ca un manunchi de mir, care se odihneste între tîtele mele.
14 Prea iubitul meu este pentru mine un strugure de malinita, din viile din En-Ghedi. -
15 Ce frumoasa esti, iubito, uite ce frumoasa esti, cu ochii tai de porumbita! -
16 Ce frumos esti, prea iubitule, ce placut esti! Verdeata este patul nostru! -
17 Cedrii sînt grinzile caselor noastre, si chiparosii sînt pardoselele noastre. -