Iesirea - Exod

Capitol 9

1 Domnul a zis lui Moise: ,,Du-te la Faraon, si spune -i: ,Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul Evreilor: ,Lasa pe poporul Meu sa plece, ca sa-Mi slujeasca.
2 Daca nu vrei sa -l lasi sa plece, si daca -l mai opresti,
3 iata, mîna Domnului va fi peste turmele tale de pe cîmp; peste cai, peste magari, peste camile, peste boi si peste oi; si anume va fi o ciuma foarte mare.
4 Dar Domnul va face deosebire între turmele lui Israel si turmele Egiptenilor, asa ca nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel.``
5 Domnul a hotarît vremea, si a zis: ,,Mîne, va face Domnul lucrul acesta în tara.``
6 Si Domnul a facut asa, chiar de a doua zi. Toate turmele Egiptenilor au perit, dar n'a perit nici o vita din turmele copiilor lui Israel.
7 Faraon a trimes sa vada ce se întîmplase: si iata ca nici o vita din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima lui Faraon s'a împietrit, si n'a lasat pe popor sa plece.
8 Domnul a zis lui Moise si lui Aaron: ,,Umpleti-va mînile cu cenusa din cuptor, si Moise s'o arunce spre cer, subt ochii lui Faraon.
9 Ea se va preface într'o tarîna, care va acoperi toata tara Egiptului; si va da nastere, în toata tara Egiptului, pe oameni si pe dobitoace, la niste bube pricinuite de niste besici ferbinti.``
10 Ei au luat cenusa din cuptor, si s'au înfatisat înaintea lui Faraon; Moise a aruncat -o spre cer, si ea a dat nastere, pe oameni si pe dobitoace, la niste bube pricinuite de niste besici ferbinti.
11 Vrajitorii nu s'au putut arata înaintea lui Moise, din pricina bubelor; caci bubele erau pe vrajitori, ca si pe toti Egiptenii.``
12 Domnul a împietrit inima lui Faraon, si Faraon n'a ascultat de Moise si de Aaron, dupa cum spusese Domnul lui Moise.
13 Domnul a zis lui Moise: ,,Scoala-te dis de dimineata, du-te înaintea lui Faraon, si spune -i: ,Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul Evreilor: ,Lasa pe poporul Meu sa plece, ca sa-Mi slujeasca.
14 Fiindca, de data aceasta, am sa trimet toate urgiile Mele împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tai si împotriva poporului tau, ca sa stii ca nimeni nu este ca Mine pe tot pamîntul.
15 Daca Mi-as fi întins mîna, si te-as fi lovit cu ciuma, pe tine si pe poporul tau, ai fi pierit de pe pamînt.
16 Dar te-am lasat sa ramîi în picioare, ca sa vezi puterea Mea, si Numele Meu sa fie vestit în tot pamîntul.
17 Daca te mai ridici împotriva poporului Meu, si daca nu -l lasi sa plece,
18 iata, mîne, la ceasul acesta, voi face sa bata o piatra asa de mare, cum n'a mai fost în Egipt, din ziua întemeierii lui si pîna azi.
19 Pune-ti dar la adapost turmele si tot ce ai pe cîmp. Piatra are sa bata pe toti oamenii si toate vitele de pe cîmp, cari nu vor fi intrat în case; si vor peri.``
20 Aceia dintre slujitorii lui Faraon, cari s'au temut de Cuvîntul Domnului, si-au adunat în case robii si turmele.
21 Dar cei ce nu si-au pus la inima Cuvîntul Domnului, si-au lasat robii si turmele pe cîmp.
22 Domnul a zis lui Moise: ,,Întinde-ti mîna spre cer; si are sa bata piatra în toata tara Egiptului pe oameni, pe vite, si pe toata iarba de pe cîmp în tara Egiptului!``
23 Moise si -a întins toiagul spre cer; si Domnul a trimes tunete si piatra, de cadea foc pe pamînt. Domnul a facut sa bata piatra peste tara Egiptului.
24 A batut piatra, si focul se amesteca cu piatra; piatra era asa de mare încît nu mai batuse piatra ca aceea în toata tara Egiptului de cînd este el locuit de oameni.
25 Piatra a nimicit, în toata tara Egiptului, tot ce era pe cîmp, dela oameni pîna la dobitoace; piatra a nimicit si toata iarba de pe cîmp, si a frînt toti copacii de pe cîmp.
26 umai în tinutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n'a batut piatra,
27 Faraon a trimes sa cheme pe Moise si pe Aaron, si le -a zis: ,,De data aceasta, am pacatuit; Domnul are dreptate, iar eu si poporul meu sîntem vinovati.
28 Rugati-va Domnului, ca sa nu mai fie tunete si piatra; si va voi lasa sa plecati, si nu veti mai fi opriti.``
29 Moise i -a zis: ,,Cînd voi esi din cetate, voi ridica mînile spre Domnul, tunetele vor înceta si nu va mai bate piatra, ca sa stii ca al Domnului este pamîntul!
30 Dar stiu ca tu si slujitorii tai tot nu va veti teme de Domnul Dumnezeu.``
31 Inul si orzul se prapadisera, pentruca orzul tocmai daduse în spic, iar inul era în floare;
32 grîul si ovazul nu se stricasera, pentru ca erau tîrzii.
33 Moise a plecat dela Faraon, si a esit afara din cetate; si -a ridicat mînile spre Domnul, tunetele si piatra au încetat, si n'a mai cazut ploaia pe pamînt.
34 Faraon, vazînd ca ploaia, piatra si tunetele încetasera, n'a contenit sa pacatuiasca si si -a împietrit inima, el si slujitorii lui.
35 Lui Faraon i s'a împietrit inima si n'a lasat pe copiii lui Israel sa plece, dupa cum spusese Domnul prin Moise.