Iesirea - Exod

Capitol 15

1 Atunci Moise si copiii lui Israel au cîntat Domnului cîntarea aceasta. Ei au zis: ,,Voi cînta Domnului, caci Si -a aratat slava: A napustit în mare pe cal si pe calaret.
2 Domnul este taria mea si temeiul cîntarilor mele de lauda: El m'a scapat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lauda; El este Dumnezeul tatalui meu: pe El Îl voi preamari.
3 Domnul este un razboinic viteaz: Numele Lui este Domnul.
4 El a aruncat în mare carale lui Faraon si oastea lui; Luptatorii lui alesi au fost înghititi în marea Rosie.
5 I-au acoperit valurile, Si s'au pogorît în fundul apelor, ca o piatra.
6 Dreapta Ta, Doamne, si -a facut vestita taria; Mîna Ta cea dreapta, Doamne, a zdrobit pe vrajmasi.
7 Prin marimea maretiei Tale, Tu trîntesti la pamînt pe vrajmasii Tai; Îti deslantuiesti mînia, Si ea -i mistuie ca pe o trestie.
8 La suflarea narilor Tale, s'au îngramadit apele, S'au ridicat talazurile ca un zid, Si s'au închegat valurile în mijlocul marii.
9 Vrajmasul zicea: ,,Îi voi urmari, îi voi ajunge, Voi împarti prada de razboi; Îmi voi razbuna pe ei, Voi scoate sabia, si -i voi nimici cu mîna mea!``
10 Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta: Si marea i -a acoperit; Ca plumbul s'au afundat În adîncimea apelor.
11 Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfintenie, Bogat în fapte de lauda, Si facator de minuni?
12 Tu Ti-ai întins mîna dreapta: Si i -a înghitit pamîntul.
13 Prin îndurarea Ta, Tu ai calauzit, Si ai izbavit pe poporul acesta; Iar prin puterea Ta îl îndrepti Spre locasul sfinteniei Tale.
14 Popoarele vor afla lucrul acesta, si se vor cutremura: Apuca groaza pe Filisteni,
15 Se înspaimînta capeteniile Edomului, Si un tremur apuca pe razboinicii lui Moab; Toti locuitorii Canaanului lesina dela inima.
16 Îi va apuca teama si spaima; Iar vazînd maretia bratului Tau, Vor sta muti ca o piatra, Pîna va trece poporul Tau, Doamne! Pîna va trece Poporul, pe care Ti l-ai rascumparat.
17 Tu îi vei aduce si -i vei aseza pe muntele mostenirii Tale, În locul, pe care Ti l-ai pregatit ca locas, Doamne, La Templul, pe care mînile Tale l-au întemeiat, Doamne!
18 Si Domnul va împarati în veac si în veci de veci.
19 Caci caii lui Faraon, carale si calaretii lui au intrat în mare, Si Domnul a adus peste ei apele marii; Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul marii.``
20 Maria, proorocita, sora lui Aaron, a luat în mîna o timpana, si toate femeile au venit dupa ea, cu timpane si jucînd.
21 Maria raspundea copiilor lui Israel:
22 Moise a pornit pe Israel dela marea Rosie. Au apucat înspre pustia Sur; si, dupa trei zile de mers în pustie, n'au gasit apa.
23 Au ajuns la Mara; dar n'au putut sa bea apa din Mara, pentruca era amara. De aceea locul acela a fost numit Mara (Amaraciune).
24 Poporul a cîrtit împotriva lui Moise, zicînd: ,,Ce avem sa bem?``
25 Moise a strigat catre Domnul; si Domnul i -a aratat un lemn, pe care l -a aruncat în apa. Si apa s'a facut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi si porunci, si acolo l -a pus la încercare.
26 El a zis: ,,Daca vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tau, daca vei face ce este bine înaintea Lui, daca vei asculta de poruncile Lui, si daca vei pazi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu cari am lovit pe Egipteni; caci Eu sînt Domnul, care te vindeca.``
27 Au ajuns la Elim, unde erau douasprezece izvoare de apa si saptezeci de finici. Si au tabarît acolo, lînga apa.