2 Corinteni

Capitol 7

1 Deci, fiindca avem astfel de fagaduinte, prea iubitilor, sa ne curatim de orice întinaciune a carnii si a duhului, si sa ne ducem sfintirea pîna la capat, în frica de Dumnezeu.
2 Întelegeti-ne bine! N'am nedreptatit pe nimeni, n'am vatamat pe nimeni, n'am înselat pe nimeni.
3 u spun aceste lucruri ca sa va osîndesc, caci am spus mai înainte ca sînteti în inimile noastre pe viata si pe moarte.
4 Am o mare încredere în voi. Am tot dreptul sa ma laud cu voi. Sînt plin de mîngîiere, îmi salta inima de bucurie în toate necazurile noastre.
5 Caci si dupa venirea noastra în Macedonia, trupul nostru n'a avut nicio odihna. Am fost necajiti în toate chipurile: de afara lupte, dinlauntru temeri.
6 Dar Dumnezeu, care mîngîie pe cei smeriti, ne -a mîngîiat prin venirea lui Tit.
7 Si nu numai prin venirea lui, ci si prin mîngîierea cu care a fost mîngîiat si el de voi. El ne -a istorisit despre dorinta voastra arzatoare, despre lacramile voastre, despre rîvna voastra pentru mine, asa ca bucuria mea a fost si mai mare.
8 Macar ca v'am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rau; si chiar daca mi-ar fi parut rau-caci vad ca epistola aceea v'a întristat (macarca pentru putina vreme) -
9 totus, acum ma bucur, nu pentruca ati fost întristati, ci pentruca întristarea voastra v'a adus la pocainta. Caci ati fost întristati dupa voia lui Dumnezeu, ca sa n'aveti nicio paguba din partea noastra.
10 În adevar, cînd întristarea este dupa voia lui Dumnezeu, aduce o pocainta care duce la mîntuire, si de care cineva nu se caieste niciodata; pe cînd întristarea lumii aduce moartea.
11 Caci uite, tocmai întristarea aceasta a voastra dupa voia lui Dumnezeu, ce framîntare a trezit în voi! Si ce cuvinte de desvinovatire! Ce mînie! Ce frica! Ce dorinta aprinsa! Ce rîvna! Ce pedeapsa! În toate voi ati aratat ca sînteti curati în privinta aceasta.
12 Asa ca, daca v'am scris nu v'am scris nici din pricina celuice a facut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci ca sa se arate marea noastra purtare de grija pentru voi înaintea lui Dumnezeu.
13 De aceea am fost mîngîiati. Dar, pe lînga mîngîierea aceasta a noastra, ne-am bucurat si mai mult de bucuria lui Tit, al carui duh a fost racorit de voi toti.
14 Si daca m'am laudat putin cu voi înaintea lui, n'am fost dat de rusine. Ci, dupa cum în orice lucru v'am spus adevarul, tot asa si lauda noastra cu voi înaintea lui Tit, s'a adeverit.
15 El are o si mai mare dragoste pentru voi, cînd îsi aduce aminte de ascultarea voastra a tuturor, si de primirea pe care i-ati facut -o, cu frica si cu cutremur.
16 Ma bucur ca ma pot încrede în voi în toate privintele.