2 Corinteni

Capitol 4

1 Deaceea, fiindca avem slujba aceasta, dupa îndurarea pe care am capatat -o, noi nu cadem de oboseala.
2 Ca unii, cari am lepadat mestesugirile rusinoase si ascunse, nu umblam cu viclesug si nu stricam Cuvîntul lui Dumnezeu. Ci, prin aratarea adevarului, ne facem vrednici sa fim primiti de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu.
3 Si daca Evanghelia noastra este acoperita, este acoperita pentru cei ce sînt pe calea pierzarii,
4 a caror minte necredincioasa a orbit -o dumnezeul veacului acestuia, ca sa nu vada stralucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.
5 Caci noi nu ne propovaduim pe noi însine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi sîntem robii vostri, pentru Isus.
6 Caci Dumnezeu, care a zis: ,,Sa lumineze lumina din întunerec``, ne -a luminat inimile, pentruca sa facem sa straluceasca lumina cunostintei slavei lui Dumnezeu pe fata lui Isus Hristos.
7 Comoara aceasta o purtam în niste vase de lut, pentruca aceasta putere nemai pomenita sa fie dela Dumnezeu si nu dela noi.
8 Sîntem încoltiti în toate chipurile, dar nu la strîmtoare; în grea cumpana, dar nu desnadajduiti;
9 prigoniti, dar nu parasiti; trîntiti jos, dar nu omorîti.
10 Purtam întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorîrea Domnului Isus, pentruca si viata lui Isus sa se arate în trupul nostru.
11 Caci noi cei vii, totdeauna sîntem dati la moarte din pricina lui Isus, pentruca si viata lui Isus sa se arate în trupul nostru muritor.
12 Astfel ca, în noi lucreaza moartea, iar în voi viata.
13 Însa fiindca avem acelas duh de credinta, potrivit cu ceea ce este scris: ,,Am crezut, de aceea am vorbit!`` si noi credem, si de aceea vorbim.
14 Si stim ca Cel ce a înviat pe Domnul Isus, ne va învia si pe noi împreuna cu Isus, si ne va face sa ne înfatisam împreuna cu voi.
15 Caci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentruca harul mare, capatat prin multi, sa faca sa sporeasca multamirile spre slava lui Dumnezeu.
16 De aceea, noi nu cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostru de afara se trece, totus omul nostru din launtru se înoieste din zi în zi.
17 Caci întristarile noastre usoare de o clipa lucreaza pentru noi tot mai mult o greutate vecinica de slava.
18 Pentruca noi nu ne uitam la lucrurile cari se vad, ci la cele ce nu se vad; caci lucrurile cari se vad, sînt trecatoare, pe cînd cele ce nu se vad, sînt vecinice.