2 Corinteni

Capitol 3

1 Începem noi iaras sa ne laudam singuri? Sau nu cumva avem trebuinta, ca unii, de epistole de lauda, catre voi sau dela voi?
2 Voi sînteti epistola noastra, scrisa în inimile noastre, cunoscuta si citita de toti oamenii.
3 Voi sînteti aratati ca fiind epistola lui Hristos, scrisa de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niste table de piatra, ci pe niste table cari sînt inimi de carne.
4 Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos.
5 u ca noi prin noi însine sîntem în stare sa gîndim ceva ca venind dela noi. Destoinicia noastra, dimpotriva, vine dela Dumnezeu,
6 care ne -a si facut în stare sa fim slujitori ai unui legamînt nou, nu al slovei, ci al Duhului; caci slova omoara, dar Duhul da viata.
7 Acum, daca slujba aducatoare de moarte, scrisa si sapata în pietre, era cu atîta slava încît fiii lui Israel nu puteau sa-si pironeasca ochii asupra fetei lui Moise, din pricina stralucirii fetei lui, macar ca stralucirea aceasta era trecatoare,
8 cum n'ar fi cu slava mai degraba slujba Duhului?
9 Daca slujba aducatoare de osînda, a fost slavita, cu cît mai mult o întrece în slava slujba aducatoare de neprihanire?
10 Si în privinta aceasta, ce a fost slavit nici n'a fost slavit, din pricina slavei care o întrece cu mult.
11 În adevar, daca ce era trecator, era cu slava, cu cît mai mult va ramînea în slava ce este netrecator!
12 Fiindca avem dar o astfel de nadejde, noi lucram cu multa îndrazneala;
13 si nu facem ca Moise, care îsi punea o mahrama peste fata, pentruca fiii lui Israel sa nu-si pironeasca ochii asupra sfîrsitului a ceeace era trecator.
14 Dar ei au ramas greoi la minte: caci pîna în ziua de astazi, la citirea Vechiului Testament, aceasta mahrama ramîne neridicata, fiindca mahrama este data la o parte în Hristos.
15 Da, pîna astazi, cînd se citeste Moise, ramîne o mahrama peste inimile lor.
16 Dar oridecîteori vreunul se întoarce la Domnul, mahrama este luata.
17 Caci Domnul este Duhul; si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.
18 oi toti privim cu fata descoperita, ca într'o oglinda, slava Domnului, si sîntem schimbati în acelas chip al Lui, din slava în slava, prin Duhul Domnului.