Ecleziast

Capitol 8

1 Cine este ca cel întelept, si cine pricepe rostul lucrurilor? Întelepciunea omului îi lumineaza fata, si asprimea fetei i se schimba.
2 Eu îti spun: ,,Pazeste poruncile împaratului, din pricina juramîntului, facut înaintea lui Dumnezeu.
3 u te grabi sa pleci dinaintea lui, si nu starui într'un lucru rau: caci el poate face tot ce vrea,
4 pentruca vorba împaratului are putere. Cine poate zice: ,,Ce faci?``
5 Pe cine pazeste porunca, nu -l va atinge nici o nenorocire, dar inima înteleptului cunoaste si vremea si judecata.
6 Caci pentru orice lucru este o vreme si o judecata si nenorocirea paste pe om.
7 Dar el nu stie ce si cum se va întîmpla, caci n'are nici cine -i spune.
8 mul nu este stapîn pe suflarea lui ca s'o poata opri, si n'are nicio putere peste ziua mortii; în lupta aceasta nu este izbavire, si rautatea nu poate scapa pe cei rai.
9 Toate acestea le-am vazut, si mi-am îndreptat inima spre tot ce se face supt soare. Este o vreme cînd un om stapîneste peste alt om, ca sa -l faca nenorocit.
10 Atunci am vazut pe cei rai îngropati si ducîndu-se la odihna lor, iar pe ceice lucrasera cu neprihanire departîndu-se de locul sfînt si uitati în cetate. Si aceasta este o desertaciune!
11 Pentruca nu se aduce repede la îndeplinire hotarîrea data împotriva faptelor rele, de aceea este plina inima fiilor oamenilor de dorinta sa faca rau.
12 Totus, macarca pacatosul face de o suta de ori raul si staruieste multa vreme în el, eu stiu ca fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, si au frica de El.
13 Dar cel rau, nu este fericit si nu-si va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru ca n'are frica de Dumnezeu.
14 Este o desertaciune care se petrece pe pamînt: si anume sînt oameni neprihaniti, carora le merge ca si celor rai cari fac fapte rele, si sînt rai, carora le merge ca si celor neprihaniti, cari fac fapte bune. Eu zic ca si aceasta este o desertaciune.
15 Am laudat dar petrecerea, pentru ca nu este alta fericire pentru om supt soare de cît sa manînce si sa bea si sa se veseleasca; iata ce trebuie sa -l însoteasca în mijlocul muncii lui, în zilele vietii pe cari i le da Dumnezeu supt soare.
16 Cînd mi-am pus inima sa cunosc întelepciunea si sa ma uit cu bagare de seama la truda pe care si -o da omul pe pamînt-caci omul nu vede somn cu ochii, nici zi nici noapte, -
17 am vazut atunci toata lucrarea lui Dumnezeu, am vazut ca omul nu poate sa patrunda ce se face supt soare; oricît s'ar trudi el sa cerceteze, tot nu va putea afla; si chiar daca înteleptul ar zice ca a ajuns sa înteleaga, tot nu poate sa gaseasca.