Ecleziast

Capitol 3

1 Toate îsi au vremea lor, si fiecare lucru de supt ceruri îsi are ceasul lui.
2 asterea îsi are vremea ei, si moartea îsi are vremea ei; saditul îsi are vremea lui, si smulgerea celor sadite îsi are vremea ei.
3 Uciderea îsi are vremea ei, si tamaduirea îsi are vremea ei; darîmarea îsi are vremea ei, si zidirea îsi are vremea ei;
4 plînsul îsi are vremea lui, si rîsul îsi are vremea lui; bocitul îsi are vremea lui, si jucatul îsi are vremea lui;
5 aruncarea cu pietre îsi are vremea ei, si strîngerea pietrelor îsi are vremea ei; îmbratisarea îsi are vremea ei, si departarea de îmbratisari îsi are vremea ei;
6 cautarea îsi are vremea ei, si perderea îsi are vremea ei; pastrarea îsi are vremea ei, si lepadarea îsi are vremea ei;
7 ruptul îsi are vremea lui, si cusutul îsi are vremea lui; tacerea îsi are vremea ei, si vorbirea îsi are vremea ei;
8 iubitul îsi are vremea lui, si urîtul îsi are vremea lui; razboiul îsi are vremea lui, si pacea îsi are vremea ei.
9 Ce folos are cel ce munceste din truda lui?
10 Am vazut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
11 rice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar si gîndul veciniciei, macarca omul nu poate cuprinde, dela început pîna la sfîrsit, lucrarea pe care a facut -o Dumnezeu.
12 Am ajuns sa cunosc ca nu este alta fericire pentru ei decît sa se bucure si sa traiasca bine în viata lor;
13 dar si faptul ca un om manînca si bea si duce un trai bun în mijlocul întregei lui munci, este un dar dela Dumnezeu.
14 Am ajuns la cunostinta ca tot ce face Dumnezeu dainuieste în veci, si la ceeace face El nu mai este nimic de adaugat si nimic de scazut, si ca Dumnezeu face asa pentru ca lumea sa se teama de El.
15 Ce este, a mai fost, si ce va fi, a mai fost; si Dumnezeu aduce iaras înapoi ce a trecut.
16 Am mai vazut supt soare ca în locul rînduit pentru judecata domneste nelegiuirea, si ca în locul rînduit pentru dreptate este rautate.
17 Atunci am zis în inima mea: ,,Dumnezeu va judeca si pe cel bun si pe cel rau; caci El a sorocit o vreme pentru orice lucru si pentru orice fapta.``
18 Am zis în inima mea ca acestea se întîmpla numai pentru oameni, ca sa -i cerce Dumnezeu, si ei însisi sa vada ca nu sînt decît niste dobitoace.
19 Caci soarta omului si a dobitocului este aceeas; aceeas soarta au amîndoi; cum moare unul, asa moare si celalt, toti au aceeas suflare, si omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; caci totul este desertaciune.
20 Toate merg la un loc; toate au fost facute din tarîna, si toate se întorc în tarîna.
21 Cine stie daca suflarea omului se suie în sus, si daca suflarea dobitocului se pogoara în jos în pamînt?
22 Asa ca am vazut ca nu este nimic mai bun pentru om decît sa se veseleasca de lucrarile lui: aceasta este partea lui. Caci cine -l va face sa se bucure de ce va fi dupa el?