Ecleziast

Capitol 1

1 Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împaratul Ierusalimului.
2 , desertaciune a desertaciunilor, zice Eclesiastul, o desertaciune a desertaciunilor! Totul este desertaciune.
3 Ce folos are omul din toata truda pe care si -o da supt soare?
4 Un neam trece, altul vine, si pamîntul ramîne vecinic în picioare.
5 Soarele rasare, apune si alearga spre locul de unde rasare din nou.
6 Vîntul sufla spre miaza-zi, si se întoarce spre miaza-noapte; apoi iaras se întoarce, si începe din nou aceleasi rotituri.
7 Toate rîurile se varsa în mare, si marea tot nu se umple: ele alearga necurmat spre locul de unde pornesc, ca iaras sa porneasca de acolo.
8 Toate lucrurile sînt într'o necurmata framîntare, asa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satura privind, si urechea nu oboseste auzind.
9 Ce a fost, va mai fi, si ce s'a facut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare.
10 Daca este vreun lucru despre care s'ar putea spune: ,,Iata ceva nou!`` de mult lucrul acela era si în veacurile dinaintea noastra.
11 imeni nu-si mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; si ce va mai fi, ce se va mai întîmpla mai pe urma nu va lasa nici o urma de aducere aminte la cei ce vor trai mai tîrziu.
12 Eu, Eclesiastul, am fost împarat peste Israel, în Ierusalim.
13 Mi-am pus inima sa cercetez si sa adîncesc cu întelepciune tot ce se întîmpla supt ceruri: iata o îndeletnicire plina de truda, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
14 Am vazut tot ce se face supt soare; si iata ca totul este desertaciune si goana dupa vînt!
15 Ce este strîmb, nu se poate îndrepta, si ce lipseste nu poate fi trecut la numar.
16 Am zis în mine însumi: ,,Iata ca am sporit si am întrecut în întelepciune pe toti cei ce au stapînit înaintea mea peste Ierusalim, si mintea mea a vazut multa întelepciune si stiinta.
17 Mi-am pus inima sa cunosc întelepciunea, si sa cunosc prostia si nebunia. Dar am înteles ca si aceasta este goana dupa vînt.
18 Caci unde este multa întelepciune, este si mult necaz, si cine stie multe, are si multa durere.